Ţin minte cu nostalgie că urmăream cu sufletul la gură aventurile unui personaj care a reuşit să mă fascineze iremediabil pe vremea când totul era mult mai inocent şi mai curat. Mă refer fără doar şi poate la copilăria mea, când programele nu erau atât de pline de violenţă şi nu incitau la ea, ci dimpotrivă ne deschideau aripile imaginaţiei şi ne lăsam duşi de ele. Personajul amintit era Black Beauty, un cal ce s-a dovedit un prieten credincios şi devotat al copiilor şi nu numai. Calul, totodată, m-a făcut să conştientizez frumuseţea unui animal care prin sălbăticia lui reţinută şi spiritul lui liber exprima ce simţeam şi eu: o evadare din cotidian cât mai stringentă. De atunci s-a dezvoltat o pasiune pentru acest animal pe care o împărtăşesc cu membrii familiei mele şi cu mare admiraţie şi vouă.
Avem şi noi în ţară rase de cai crescute pentru sport şi agrement ( Lipiţanul, Pur Sânge Arab şi Trăpaşul) sau rase pentru lucru ( Semigreul Românesc) cel pe care îl întâlnim în zonele de munte, înhămat la căruţe mari cu lemne. Este şi o rasă pur românească numită Huţul, specifică zonei Carpaţilor.

Cu toate că locul şi perioada în care a fost domesticit rămân un mister pierdut în preistorie ( cu 6.000 de ani în urmă), se ştie că nici un alt animal nu a impulsioant mai mult civilizaţia şi nu a stârnit imaginaţia omului precum calul.

Mijloc nepoluant de transport, calul poate căra o dată şi jumătate greutatea sa. De multe ori, spirit liber şi curajos, el a evadat de sub grija omului şi s-a întors în sălbăticie. Este cazul Mustangului, semisălbatic, care provine din caii aduşi din America de Nord de către spaniolii cuceritori.
Mult timp au fost priviţi ca animale dăunătoare pentru agricultură şi au fost alungaţi şi vânaţi. Astăzi este un cal protejat de lege.
Cai semisălbatici se găsesc de multă vreme şi în Delta Dunării. Cutreieră grindurile în grupuri de 10-15 animale, dar uneori se adună în grupuri atât de mari, încât se cutreieră pământul sub copitele lor. Deseori pot fi văzuţi trecând înot canalele sau păscând cu poftă iarba grasă a păşunilor Deltei. Nu sunt sperioşi. Te poţi apropia destul de mult de ei, poţi face fotografii, iar dacă ai răbdare să le stai mai mult prin preajmă, se apropie plini de curiozitate şi îi poţi chiar atinge. În schimb, dacă simt că vrei să-i prinzi, cât ai clipi o iau la goană şi se fac nevăzuţi în stufăriş. Spre final, propun o leapşă proprie în cuvinte dispersate ce poate fi continuată de cine doreşte: Viaţă – dragoste – familie – dorinţa de mai multă viaţăLume – agitaţie – neîncredere – stavilă uneoriCopil – inocenţă – gingăşie – viitorVerde – viaţă – speranţă – încredereCredinţă – schimbare la faţă – comoară – harÎnvăţătură – evoluţie – gândire – sete de cunoaştereIdee – mister – provocare – rădăcinăOm – carne – spirit – intelectPământ – leagăn – înflorire – coacere – rodireProgres – eliberare de animalitate – scop – idolLibertate – liber arbitru – dezinhibiţie – neantEU – jocul ielelor – frenezie -căutare – verde.