Dragostea la prima vedere sau dragostea profundă?

Mulţi oameni, au declarat că s-au îndrăgostit la prima vedere. Acest clişeu întâlnit cu preponderenţă în filmele americane gen Love Story dă foarte bine pe ecran, dar tind să cred că în realitate lucrurile stau puţin diferit. De ce? Pentru că atunci când vorbim de dragoste la prima vedere intervine în primul rând acea atracţie aproape animalică, doar fizică gen Basic Instinct sau Pulp Fiction. E doar ceea ce ar putea fi simplificat la beatitudinea simţurilor, uitarea de sine, instinct primar fără implicarea unor sentimente, în primă instanţă cel puţin. Nu se pot instala nişte sentimente după ce ai văzut o persoană , poate doar sentimente de admiraţie pentru look-ul năucitor sau pentru corpul sculptat eventual, dar nu poate fi vorba de dragoste. În filme sau în cărţi el şi ea se întâlnesc, se plac, se căsătoresc şi trăiesc fericiţi într-o armonie deplină eventual până la adânci bătrâneţi.E ideal! E ceva ce îşi doreşte oricine are un dram de minte şi vrea să se bucure de viaţă. Realitatea întotdeauna e mai dură şi oferă surprize, mai ales în prezent când relaţiile dintre doi oameni ajung să fie adevărate afaceri sau urmăresc interese meschine. Sentimentele sunt neglijate şi uneori sunt doar de formă. Unele familii pozează în cuplul ideal, iar pentru amatorii de „sporturi extreme”care vizează un stil de viaţă fără prea multe complicaţii şi greutăţi devine o obişnuinţă să seducă, să cucerească şi apoi să plece pentru a-şi continua căutarea acelui tipar de om care e proiectat în mintea lor din fragedă pruncie şi se regăseşte în basmele noastre sau mai nou în telenovelele importate de la alţii . Cred că de aici pornesc rupturile iremediabile din unele familii, din lipsa unei baze solide şi din nemulţumirea constantă. Unii caută să-şi condimenteze viaţa sexuală căutând parteneri focoşi şi care să le întărească încrederea în ei sau numai de dragul jocului. Voi da cîteva exemple şi vom vedea dacă e vorba de dragostea la prima vedere sau de dragostea profundă.
Aş vrea să caut o definiţie a celei profunde, pentru că despre cea la prima vedere am spus ceva. Dragostea profundă implică automat şi atracţie fizică, dar şi trecerea la nişte sentimente autentice ce implică o potrivire de personalitate până se ajunge la comuniunea celor două suflete. Evident aş zice, această simbioză este greu de realizat, dacă nu imposibil la prima vedere. Aş mai preciza şi faptul că, comunicarea este esenţială într-o relaţie. Am întâlnit multe cupluri care nu aveau ce să-şi spună sau să aprofundeze şi, totuşi, din inerţie stăteau împreună. Farmecul este valabil doar 15 minute, după, ar fi cazul să ai ceva de spus şi dacă eşti pe aceeaşi lungime de undă cu partenerul vei simţi dragostea prin toţi porii, nu doar fizic, ci şi psihic, intelectual. Aş insista pe faptul că este o latură foarte importantă în dezvoltarea unei relaţii solide, deşi multe cupluri tind să zică că sunt doar mofturi. Refuză să aprofundeze relaţia şi se complac într-o rutină călduţă şi, cu timpul aceast lucru duce la o destrămare, la o ruptură iremediabilă a celor două suflete implicate, sau se reduce totul doar la actul în sine bine executat mecanic, la o stimulare fără implicare. Aş mai insista aici şi asupra aspectului că unele cupluri ajung să se compare cu altele doar prin timpii de execuţie sau prin poziţiile alese, totul devenind o competiţie sau un motiv de laudă, relaţia transformându-se astfel într-un sport extrem şi bine calculat. Nu am să înţeleg niciodată acest lucru , mai ales că dragostea ţine şi de o sensibilitate intimă a celor doi parteneri. Nu e joc sau competiţie…Ce este dragostea profundă? Să zicem că este o comunicare deschisă a tuturor problemelor, o implicare benevolă în toate activităţile casnice, un gest , o privire pe care ajungi să le înţelegi fără prea mare efort, afecţiune, împărtăşire şi the last but not the least, making love whenever you feel is the right time. Acestea ar fi ingredientele indispensabile pentru ca o relaţie să fie de durată şi de ce nu, pentru toată viaţa. Când intervin şi greutăţi, care sunt inerente, se vede puterea unui cuplu. Cei din afară nu vor şti niciodată resorturile intime care fac ca unele cupluri să aleagă despărţirea sau să rămână împreună cât le va fi îngăduit de soartă. Nu am să înţeleg niciodată pe cei care forţează nota, încercând să-l facă pe partener să fie altfel decât simte şi înţelege pe principiul că aşa e mai bine sau aşa vor ei. Schimbarea trebuie să fie dorită de cel în cauză pentru că prin autoritate şi constrângere se stinge flacăra şi nu se rezolvă nimic. În unele cupluri se merge pe o superficialitate plină de fasoane ce vizează imaginea, aparenţa în societate pentru că aşa dă bine. Nu e suficient să fii doar un Adonis reuşit sau o Junonă ori Venus răpitoare, ci trebuie să posezi şi ceva pe deasupra pentru a aprofunda o relaţie.Spuneam ceva de nişte exemple, observate de mine în timp şi care nu au intenţia de a critica, ci se constituie doar în experienţe de viaţă care se pot întâmpla oricui…

1. Să luăm cazul unei fete, care se îndrăgosteşte de un bărbat mai matur, realizat în plan profesional şi cu casă, maşină, afaceri prospere la purtător. Ea alege să renunţe la studii şi să se căsătorească cu el. Apare un copil, totul pare glamorous din afară, dar în intimitate se trece la bătăi, injurii şi înjosiri. Ea, nefiind independentă, suportă cu stoicism tratamentul. Uneori totul pare să intre pe făgaşul normal, dar din nou apar nori. Aş inclina să cred că aici a fost o dragoste la prima vedere a bunurilor.

2.El lucrează în străinătate, ea a rămas în ţară şi îl aşteaptă. Nu sunt căsătoriţi, dar îi leagă o dragoste mare. Între timp apar tentaţii foarte aproape şi ea începe o aventură furtunoasă cu un el foarte bine lucrat la sală şi fără grija zilei de mâine, dar care este şi el implicat într-o relaţie tot la distanţă. Aventura ţine câteva luni până se întoarce prietenul din străinătate. După ce relaţia este reluată, ea îi mărturiseşte că a avut o aventură, iar el, acceptă situaţia şi continuă să se iubească cu foc. Aici i-aş spune dragoste cu năbădâi, dar nu ştiu dacă este la prima vedere sau profundă. Ar tinde spre profundă dacă ar fi să ţinem cont de înţelegerea satisfacerii hormonale şi rezolvarea impasului emoţional…

3. El şi ea lucrează în acelaşi loc. La început doar vorbesc şi au o relaţie strict profesională. Amândoi sunt după nişte decepţii sentimentale şi, conştient sau nu, încep să se consoleze reciproc. Întâlnirile după servici sunt pline de pasiune, este doar fizicul şi chimicul implicat, mai puţin psihicul. Când intervine şi acesta, are loc prima ceartă majoră. Este o luptă a orgoliilor, o încercare de preluare a controlului unuia asupra celuilalt. Tensiunea din preajma lor se simte acut. Se împacă tot printr-o întâlnire after job. Se ceartă din nou, de data aceasta ţine mai mult. Pare că relaţia a luat sfârşit. Dar se împacă. Mai au loc contrări, dar cu măsură. Cei doi se căsătoresc. La scurt timp apare şi un copil. Rodajul vieţii casnice se pare că le prieşte. Nu ştiu să zic ce fel de dragoste este…Sincer. Poate tot cu năbădâi.

4.Ultimul caz. El şi ea fac cunoştinţă printr-un prieten comun. Sunt în ultimul an de liceu şi totul debutează inocent, curat. Devin foarte buni prieteni şi relaţia lor ajunge să avanseze în ceva mult mai frumos: dragoste. Devin inseparabili. Ajung studenţi şi drumurile lor se bifurcă. El într-un oraş, ea în altul. Aleg să continue şi se întâlnesc periodic. Trec prin multe împreună şi ajung să descopere dragostea adevărată. Termină facultatea şi se căsătoresc. Relaţia lor continuă şi se confruntă mereu cu faţete noi ce le testează sentimentele. Ce fel de dragoste e aceasta ? Să fie cea profundă? Aştept reacţii…

Voi ce preferaţi dragostea la prima vedere sau dragostea profundă?

Promiteam o pastilă săptămânală! Se va concretiza de data aceasta printr-o Parodie a lui Marius Munteanu cu titlul Hexametri şoptiţi care sper eu să aibă legătură şi cu tema aleasă spre discuţie:

„Iubito, îmi pare că-n iarbă e noapte
S-au copt licuricii şi prunele-s coapte

O buhă îşi şterge penajul în stele
Pătrunde spre mine parfum de nuiele

Las caii în voie umbra să-mi calce
Sunt vântul ce bate, iar tu eşti o „salce”.

Mi-e gura uscată de-atâta chemare
Sămânţă eşti poate, ce nu mai răsare

Aminte-mi aduc: eram pescăruşul
Tu, caldă şi bună, cuibul, culcuşul

Visare erai, din flori moliciunea
Eu (ce să mă laud?) eram acţiunea

Mă iartă, vorbind intraseră caii
În grâne la om şi fac pe niznaii! „

pheideas

Frumos eseu. 🙂 Si tu esti cu clasificarile ? Ufff ! :))))
Dragostea profunda, dupa parerea mea, este asemeni unui sac in care tot pui, si pe an ce trece, se face mai usor de dus. In realitate este o interpatrundere la toate nivelurile – celular (modificari chimice), mental – compatibilitati si conflicte cat mai putine. Devine o placere, ceva indispensabil, o nevoie permanenta de frumos. Dragostea profunda este frumoasa, pasionala si narcotica as spune.

Intr-o postare mai veche, am spus ca iubirea profunda depinde de cat de profunzi suntem. O iubire se construieste, si cu cat efortul este mai intens, va dura mai mult.

Ai dat cateva exemple care confirma faptul ca "departarea apropie". Am intalnit oameni care se iubeau enorm de la distanta, in schimb nu puteau sa stea unul langa celalalt, fara sa se certe.

Dragostea hormonala e prima dragoste. Ea se bazeaza pe stimuli aparenti. Cand acestia dispar, apare conflictul. Cred ca acestia trebuie transformati, treptat, in alti stimuli, mai profunzi, dar in niciun caz in posesivitate.

Liliana

Pheideas,dragostea profunda e intr-adevar o intrepatrundere la toate nivelurile,desi unii se multumesc cu dragostea hormonala cum ai numit-o tu. Cand ajungi sa cunosti dragostea profunda se poate spune ca devine ceva indispensabil, narcotic,dar acel gen de drog care nu te zapaceste, ci te face sa simti tot ce se intampla in jur prin toti porii. Am citit toate eseurile tale si recunosc ca stilul tau franc mi-a insuflat dorinta de a medita asupra unor aspecte.Cred intr-un dialog sincer si pertinent si in manipularile pozitive, constructive. :)))

pheideas

Multumesc mult pentru aprecieri ! Intr-o oarecare masura, avem un stil asemanator. Si ma bucur ca te-am inspirat. Daca iti face placere, putem dialoga in continuare. Mai sunt o gramada de teme interesante. Am lansat una chiar azi: despre neconventional – nonconformism.

Anonim

Dragostea la prima vedere ar trebui sa se numeasca "atractie la prima vedere". Imbogatita cu visuri si iluzii, ajunge sa capete statut (nelegitim, din punctul meu de vedere) de "dragoste".
Iubesti omul sau ceea ce ai vrea tu sa fie el, pentru satisfacerea placerilor tale? Daca iubesti omul, atunci, da, e dragoste adevarata. Daca nici nu-l cunosti (abia l-ai vazut), atunci cum ai putea sa-l iubesti?
In concluzie, da, sunt pentru a doua varianta… 🙂

Liliana

Ma bucur ca mi-ai citit eseul si cred ca, s-a sesizat din el si predilectia mea pentru a doua varianta. Ssssssssshhhhh nu mai spune la nimeni…:)
Te mai astept pe aici!

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul