Anthony de Mello despre realitate, iubire şi sine

Un barbat i-a oferit fetitei sale in varsta de 12 ani o anumita suma de bani daca accepta sa tunda iarba. Fetita s-a apucat cu mult sarg de treaba si pana seara intreaga peluza era perfect tunsa, cu exceptia unui petic de iarba ramas intr-un colt.

Cand tatal i-a spus ca nu-i poate da banii, caci nu a respectat intelegerea, fetita i-a raspuns ca prefera sa uite de bani, dar nu este dispusa sa tunda ai iarba din acel petic.

Curios sa afle de ce, tatal s-a dus sa verifice portiunea de gazon netunsa. Chiar in mijlocul ierbii se afla o broasca raioasa mare. Fetitei i se facuse mila de ea si a refuzat sa o striveasca cu masina de tuns iarba.

Oriunde exista iubire, exista si dezordine. Ordinea perfecta ar face din aceasta lume un cimitir.

*************************************

Maestrul sustinea ca lumea pe care o percep majoritatea oamenilor nu este lumea Realitatii, ci o lume pe care si-o creeaza ei insisi.

Cand un erudit a incercat sa-l contrazica, Maestrul a luat doua bete si le-a asezat pe podea sub foma literei T, dupa care 1-a intrebat:

– Ce vezi aici?
– Litera T, a raspuns savantul.
– Exact ceea ce credeam. In Realitate nu exista asa ceva, o litera T. Aceasta reprezinta un simbol care exista doar in mintea ta. Aici se afla doar doua crengi rupte, in forma de bete.

*************************************

– Cum ma pot schimba ?
– Tu esti tu insuti, asa ca nu te poti schimba pe tine, la fel cum nu te poti desparti de picioarele tale.
– Inseamna ca nu pot face nimic?
– Poti sa intelegi si sa accepti acest lucru.
– Cum m-as putea schimba daca ma accept asa cum sint?
– Cum te-ai putea schimba daca nu te accepti asa cum esti? Cine nu accepta nu se poate schimba: cel mult reprima.

*************************************

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

– Cine esti? a intrebat-o o Voce.
– Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
– Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
– Sunt invatatoare.
– Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.

Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: “Cine esti tu?”

– Sunt crestina.
– Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
– Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
– Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.

Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti!

( preluare de aici )

Liliana

Da, imi doresc sa tina aceasta atmosfera cat mai mult! Iar cand vor dispare imaginile,le voi pastra in amintire. Deocamdata e iarna, e zapada si-mi pot imagina ca e un Craciun prelungit…:)

Lasă un răspuns la Liliana Anulează răspunsul