Joc de iele sânziene


Feeria dansului străvechi
Al divinităților marmoreene
Ce au îndrăznit prin nurii lor
Să facă oamenii să li se-nchine,
Vine an de an la solstițiul verii
Să-ncerce printr-un ritual solar
Credința noastră seculară.

Plutesc în aer, umblă neștiute,
Dau rod și holdelor și femeilor
Dansează supranatural și cântă
Tămăduiesc și farmecă pe rând
În lanțul lor de ești prins.
O coroniță galbenă-mpletește
Iar de ursitul ți-l aștepți de mult
Sub pernă pune florile mirositoare
Și-ți va apare în vise pline de dor.

Voi, zâne bune, ademenitoare
Mai alungați din spiritele rele
Maleficul nu vrem să-l mai simțim
în apropiere
Vrem doar un pic de soare crud, de viață
și voie bună.
Și astfel, incantația rostită
S-au prins de șale ele, dragele
Și cu puterea vrajei mitice
Au aruncat în jur doar bunăstare.
Pădurea a renăscut și holda galbenă de grâu
Și râul curge lin și cucul tace
Oamenii veseli au ieșit la cosit și seceriș.

Alte informații despre sânziene aici.

Maya

Exista ordine si echilibru intr-adevar!
De exemplu ma doare maseaua de mor acum…pariu ca 50% din glob petrece si trage o dusca de bere, cat iau eu antibiotic.
Cam asa stau lucruruile:)))
Mersi mult de vizita Lolita@ si te mai astept in casutza mea!

Liliana

Maya, ma refeream la hazard, destin sau o eventuală echilibrare a fortelor pentru a-mi explica – daca e posibil – de ce unii au si ceea ce nu au cerut si inca ceva pe deasupra, iar altii nici una , nici alta. Primim atat cat putem duce, sa inteleg ca unii pot cara mai mult iar altii deloc…:)
Mi-a facut placere sa-ti vizitez casuța si voi reveni cu mult drag pentru ca am devenit dependenta de povestirile tale 🙂

Dă-i un răspuns lui Simina Anulează răspunsul