Iarna în Carpaţi


Întâlnirile cu pârtiile de la noi pot fi uimitoare sau din contra; e o chestiune de noroc până la urmă.

Sunteţi dat în consemn la frontieră, v-a convins frunzuliţa Elenei Udrea, vreţi să vă împrospătaţi dorinţa de merge în Austria – iată câteva motive pentru a alege o variantă locală de schi. Dar sunt şi raţiuni mai temeinice: aveţi la dispoziţie doar un weekend, sunteţi începător, aveţi nostalgia locurilor familiare…

Adevărul este că am rămas în urma Europei şi la acest capitol, după noi or fi doar Malta şi Grecia. În plus, zăpada e mai capricioasă, se întâmplă să vină pe la sfârşitul vacanţei de iarnă, când nu mai are nimeni nevoie de ea. Ca accesibilitate, perioada ideală e, de fapt, când nu e zăpadă, pentru că numai atunci nu apar acele cumplite probleme de trafic pe Valea Prahovei şi alte şosele montane. Pârtiile sunt cam scurtuţe, lung este în schimb timpul de aşteptare la teleschi, mai ales când cete vesele de hăndrălăi ţi se bagă în faţă.

Şi totuşi…

Când cobori de la Babele spre Peştera, alunecând în imensul amfiteatru al Văii Ialomiţei printre munţii bătrâni, simţi că te naşti din nou. De neuitat rămân slalomurile printre pâlcurile de brazi de la Arieşeni sau Straja, ori coborârile pe Sulinar, la Poiana Braşov. Sau ce bucurie ai ca înainte să iei startul de la Clăbucet-plecare să admiri spectacolul abruptului Bucegilor, parcă cioplit în bronz…

Iar cînd, înfrigurat şi flămând, ajungi la baza pârtiei, unde, dacă nu acasă, poţi tu mânca un mic sau bea o ţuică fiartă? Fie pârtia cât de rea…

Hai deci să trecem în revistă ABC-ul pârtiilor din România.

Coborând domol, fără nicio grabă, în timp ce vântul vâjâie şi îngheaţă totul în jur. Foto: Gigi Fraţilă

Arieşeni
Se află în Țara Moţilor, la 950 m altitudine, pe şoseaua ce leagă Alba şi Câmpeni de Oradea. Pârtia, recent omologată, are o suprafaţă de 4 hectare şi coborâri cu grad diferit de dificultate. O alta se va inaugura curând. Pensiuni, centre de închiriere echipament. Vârtop e lungă de 1000 m, cu 220 m denivelare şi nocturnă. Teleschi 770 persoane/oră, 5 lei, orar 9-22.

Azuga
Nu face numai celebra bere, dar are şi o pistă de schi la 950 m. Pârtie bună, cu sezon decembrie-martie, omologată de FIS. Sorica are 2.100 m lungime, 560 m denivelare, zăpadă artificială, nocturnă. Printre instalaţiile de transport pe cablu care se regăsesc în Azuga se numără: telegondololă, telescaun, teleschi, miniteleschi, babysky. Preţul unei călătorii dus-întors cu gondola este de 25 de lei pentru adulţi şi 15 lei pentru copii. Închirierea unui set complet de schi este aproximativ 40 de lei.

Băişoara
Pârtia cea mai apropiată de Cluj, la numai 50 de kilometri. Cam aglomerată în weekend. Sezon de 4 luni, 1.200 m lungime, nocturnă, teleschi 4 lei, 9-17.

Bâlea Lac
Făgăraşul te întâmpină cu creste severe, cu adevărat alpine. Bâlea Lac se află la 2.034 m. Hotel de Gheaţă, dar altfel, facilităţi de cazare cam puţine. Schi de agrement se face pe lângă cabană sau pe traseul de 14 km al şoselei. Pe scocul Bâlea, până la cascadă există posibilităţi de schi extrem. E zona ideală pentru schi de primăvară, printre brânduşe, unde te duci între două partide timpurii de mare. De la Bâlea Cascadă la Bâlea Lac, telecabină 3.800 m, 9 lei un drum. Şi, trebuie s-o spunem, în Valea Bâlea există risc mărit de avalanşe.

Borşa
Staţiune din Maramureş, la poalele Munţilor Rodnei, la 850 m. Frig, zăpadă, aşadar sezon până în aprilie.

Pentru cei interesaţi, precizăm că aici se află o trambulină naturală de 50 de metri. Cele patru pârtii au diferenţe de nivel bune, în timp ce pentru schiorii adevăraţi există pârtia Olimpică, de 3.000 m lungime şi 650 m denivelare, aproape un regal când e zăpadă neîncepută. Teleschi şi telescaun: Brădet, Puzdrele, Poiana Ştiol, Vf. Ştiol.

Bran
Are o privelişte elveţiană, cu panoramă spre Bucegi şi Piatra Craiului. Au fost recent inaugurate două pârtii, de nivel uşor şi mediu, cu teleschi. Puţine, faţă de puzderia de pensiuni.

Buşteni
Staţiune unde vine muntele peste tine. Sezon până în aprilie, pârtii pentru începători, avansaţi şi locuri bune pentru schiul extrem. Babele-Peştera, deservită de telecabină, are 3.000 m lungime şi 600 m denivelare. Pârtia Calinderu are 300 m denivelare şi e lungă de 1.200 m; zăpadă artificială şi nocturnă. Se poate schia şi pe pârtiile Gura Diham, Babele, Piatra Arsă, Silva, care sunt uşoare, sau pe Boncu, Omu, Caraiman, Valea Cerbului, cu nivel mare de dificultate.

Cârlibaba
La 36 km de Vatra Dornei ai parte de o surpriză plăcută: o pârtie de 1.600 m lungime, 207 m denivelare, deservită de două teleschiuri. E bine să ai maşină şi să-ţi rezervi cazarea din timp.

Text: Andreea Dănescu
Sursa o găsiţi aici. ! :)))

Leapşa cu amintiri

Am primit de la Rontz o leapşă cu amintiri…foooooarteeeeee interesantă şi de abia aştept să depăn din şirul amintirilor. 🙂

Când eraţi mici

1. Ce raspundeati la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?
Culmea când eram mică am trecut şi eu prin etapa de imitare a doamnei de la grădi sau de la şcoală , dar nu aveam clar definită dorinţa de a deveni cândva cadru didactic … 🙂 Cred că îmi doream să fiu actriţă, eram înnebunită de pe atunci de lumea fascinantă a filmului, iar prin liceu mă fixasem pe ideea că aş fi un bun terapeut sau psiholog … :)))

2. Care erau desenele animate preferate?
Evident că Mihaela, Oblio, Bălănel şi Miaunel, Lolek şi Bolek, Tom şi Jerry, Popeye, Sandy Belle, Tortoise Ninja, Pif et Hercule, tot ce prindeam de la Disney cu grele sacrificii,Albă ca Zăpada sau Cartea Junglei le ţin minte foarte clar ş. a.

3. Care a fost cea mai frumoasa zi de nastere sarbatorita si de ce?
Cea mai frumoasă zi de naştere a fost în clasa a patra când mi-am invitat toţi colegii de clasă şi pe d-na învăţătoare care mi-a făcut cadou prima mea poşetă şi o carte de poveşti nemuritoare de Alexandru Mitru. – o mai am şi acum 🙂 Ce mai ţin minte de atunci e că fetele am jucat toate jocurile la modă atunci, doi colegi s-au duelat la şah cu tata, restul băieţilor au jucat rummy şi table cu bunicul. 🙂 Ce frumos era pe atunci…

4. Ce jocuri preferate aveati?
Pe vremea mea era la „modă” şotronul, hoţii şi vardiştii, raţele şi vânătorii, ţară, ţară, vrem ostaşi, ŢOMANAP ( ţări, oraşe, munţi, animale, nume, ape, plante ) flori, fete, filme sau băieţi şi eu mai preferam să sar coarda cu mult zel…:)) Dacă ar fi să pun la socoteală şi faptul că tot cartierul a învăţat să meargă cu bicicleta datorită Pegasului pe care bunicul mi l-a făcut cadou cu multe sacrificii pentru că atunci se găseau cu greu, deci ar mai fi şi plimbatul cu bicicleta…
Dintre jocurile de interior, unul dintre preferate era rummy, şah, jocuri cu jetoane şi zaruri,gen Piticot, jocul de cărţi gen Tabinet unde făceam socoteli :)))

5. Ce vă doreaţi să faceţi neaparat şi încă nu aţi reuşit?
Recunosc că am avut o copilărie foarte frumoasă. Poate ar fi fost bine să mă înscriu la un club de dans, însă pe vremea aceea nu erau, dar am recuperat mai târziu. 😀 Părinţii şi bunicii care erau în preajma mea mi-au oferit multe bucurii. Îmi amintesc de colecţia de discuri cu poveşti. Era nepreţuită şi mă certam din cauza lor cu fratele meu, dar găseam o poveste care ne plăcea şi uitam de tensiuni inutile. 😀

6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?
Prima pasiune sportivă a fost cum spuneam şi mai sus mersul cu bicicleta, apoi handbalul unde am participat şi la concursuri interjudeţene. hihihi

7. Care a fost primul cântăreţ/grup muzical preferat?
Când eram mică, atât eu cât şi fratele meu eram deliciul invitaţilor de la noi din casă cu diverse ocazii, dar mai ales pe la nunţi prin felul în care dansam :D. Ne unduiam la orice ritm mai vioi. Ţin minte că ascultam discuri cu Mirabela Dauer şi Angela Similea, Grupul Savoy, Gabriel Dorobanţu – mama are o slăbiciune pentru melodiile interpretate de el şi mai târziu un pic ascultam discuri cu Boney M, Modern Talking, Una paloma blanca etc.

8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Mos Craciun, Nicolae.
Ţin minte că era un adevărat ritual înainte de Crăciun cînd ai noştri se chinuiau să avem brad ornat şi cadouri, când bunicii ne duceau la plimbare în parcul din centru unde se aduceau personaje de desene animate şi stăteam pe acolo exact cât era nevoie ca să se aranjeze bradul. Seara eram rugaţi să fim cuminţi şi eram lăsaţi singuri în cameră pentru a ne gândi la ce cadouri ne dorim… Ulterior am aflat că pereţii aveau „urechi”, de aceea moşul nu greşea decât rar. 🙂 Am primit multe cadouri, dar cel mai frumos mi s-a părut ” Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi ” o carte cu coperţi cartonate şi frumos colorată… Ţin minte că noi nu ştiam de Moş Crăciun, ci de Moş Gerilă şi nici de Moş Nicolaie nu prea am auzit din cauza conotaţiilor religioase pe care le implica… Păcat că cei care copilăresc în prezent nu mai apreciază magia şi farmecul poveştilor care îl prezintă pe Moş sau îşi pierd interesul prea repede din cauza avalanşei de vulgar, grotesc…

Cine doreşte să preia leapşa să încerce o călătorie prin anii lor de aur… 😀
Vă mai amintiţi Telecinemateca şi Lumea copiilor ? Vă dedic…

Cadoul perfect :)


Ninge ca în poveşti… Privesc jocul zglobiu al fulgilor de nea şi mă simt din nou copil… Farmecul, mirajul serilor din copilărie pare ceva atât de îndepărtat şi de stingher. Nimic nu mai e cum era înainte. Totul se desfăşoară cu o viteză ameţitoare şi nimic parcă nu ne mai mulţumeşte… Înainte iarna şi ninsoarea însemnau doar săniuş, bulgări de zăpadă, joacă până seara târziu. Acum înseamnă nervi, căutarea unui loc de parcare printre nămeţi, deszăpezire, soluţie antiderapantă etc. Şi totuşi e aşa de frumos când ninge… 🙂 Deja te vezi pe pârtie cum faci din mână prietenilor în drumul spre poalele muntelui. Jocul fascinant al iernii cu nervii şi organismul nostru este ceva cât se poate de obişnuit în fiecare an, mai ales în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă. Alergăm năuci pe străzile pline de agitaţie în căutarea cadoului perfect pentru diverse persoane din viaţa noastră şi uităm să ne mai oprim pentru a gusta şi simţi spiritul viu al Crăciunului. De fapt care este cadoul perfect după care alergăm ? De fapt ce semnificaţie mai au sărbătorile de iarnă într-o lume atât de preocupată de aparenţe şi atât de superficială ? După umila mea părere, sărbătorile de iarnă sunt un bun prilej de reuniune în familie. Pentru unele persoane este important ca această sărbătoare să fie petrecută în mijlocul familiei, de fapt Crăciunul este prin excelenţă o sărbătoare a familiei. Aromele cozonacului şi ale bunătăţilor culinare sunt savurate , iar în jurul mesei sau bradului se povestesc amintiri, se cântă colinde şi toată lumea se distrează. Este ştiut că momentul cel mai aşteptat pentru cei mici este venirea lui Moş Crăciun cel darnic. Nu mi-e ruşine nici cu cei mari, deşi au mai învăţat să-şi tempereze avântul 🙂
Din păcate, sărbătorile de iarnă au devenit prea comerciale. Oamenii sunt mai stresaţi, goana după cadoul perfect îi înrăieşte, îi face mai aspri. De ce oare? Dacă e să amintesc şi de faptul că, cam cu o lună înainte încep discuţiile gen, unde te duci de Crăciun sau de Revelion? Doamne fereşte să nu ai răspunsul pregătit… Eşti imediat catalogat şi dacă răspunsul nu e ceva de genul peste hotare sau cel puţin în Poiana Braşov nu mai eşti în rândul lumii… 🙂 Pentru unii oameni e mai simplu pentru că ei nu au prea multe alternative, mai ales cu criza aceasta… Totuşi, cred cu tărie că, Crăciunul perfect este cel petrecut alături de oamenii pe care îi iubeşti, care îţi oferă siguranţa şi liniştea de care ai nevoie, iar cadoul perfect poate fi şi o vorbă bună, o îmbrăţişare, un sărut sincer, o privire caldă, o inimă deschisă. Lumea a uitat însă ce înseamnă o SĂRBĂTOARE. Totul se reduce la aparenţe, fast, fiţe şi mofturi de doi lei sau poate nu ? Aştept reacţii…