Jurnal de adolescent

    Alocuţiunea pe care elevii au creat-o – cu un mic ajutor din partea mea – la sfârşit de gimnaziu, nu de liceu. Mi s-a părut mai frumos să amintesc de liceu pentru că aşa rememorăm şi noi… :))) Introducerea am nuanţat-o pentru a fi mai autentic textul… Sper să vă placă !
    Este o vară fierbinte şi un miros suav de roze ne învăluie simţurile. Ne plimbăm mână în mână şi ochi în ochi. Cuvintele sunt suspendate undeva la limita întrebărilor nerostite, a freamătului din sufletul nostru. Este sfârşit de liceu şi început de viaţă. Trecem pe lângă oameni grăbiţi, fiecare ancorat în problemele lui cotidiene, dar noi suntem zâmbitori şi totul ni se pare mai uşor pentru că suntem împreună şi pentru că ne ţinem de mână. Nu ştim ce să ne spunem pentru că mâine drumurile ni se despart.  Am ales oraşe diferite pentru a ne continua studiul, şi va fi greu, uneori prea dificil ca să ne mai gândim, dar iubirea ne va salva aşa cum a făcut-o de fiecare dată când totul părea imposibil, potrivnic şi chiar mişelesc. Mirosul de roze va fi mereu un balsam, iar vara anotimpul plimbărilor meditative, liniştitoare şi cu parfum de amintiri frumoase. Am întâlnit multe chipuri de oameni care ne-au influenţat şi am trecut prin întâmplări care altora poate le-ar fi redus din entuziasm şi putere, pentru că, viaţa nu înseamnă doar momente de fericire maximă, ci şi de durere, încercări, iniţiere. Drumurile unora
dintre noi se despart chiar dacă pentru o infimă perioadă, unele prietenii se
vor răci, nu pentru că ne dorim, ci pentru că trecem într-o nouă perioadă a
vieţii noastre şi acest lucru cere şi sacrificii… Ne vom schimba, ne vom
întâlni cu alţi adolescenţi, dar un lucru e cert: anii de liceu nu-i vom
uita! Adolescenţa, această perioadă efervescentă! Realizăm cu nostalgie şi regret
că aceste clase în care unii am învăţat ani de zile, dulapurile cu cărţi şi atmosfera
uneori tensionată de la unele ore vor fi puse în sertarul amintirilor… Nimeni
nu vrea să renunţe la adolescenţă, cu atât mai mult noi, cei care alegem să
păşim mai departe pe drumul studiului şi noutăţii… Se termină o etapă şi
începe una plină de promisiuni! Încă un calendar s-a umplut şi-i face loc
următorului. Încă un final urmat de un nou început. Încă un timp în care ne
uităm în urmă şi tragem linie, ne uităm înainte şi planificăm…
     Au fost momente memorabile, copilării şi
dovezi de maturitate precoce, au fost incredibile dovezi de încredere şi
descoperire, de creştere atât fizică cât şi sufletească. Unii am fost mai
silitori, premianţi cu coroniţe, conformişti şi ascultători, alţii mai rebeli,
mai neînţeleşi şi taciturni.
     Dacă ar fi să revenim cu gândul la
copilărie, la perioada când am fost şcolari… Vă mai amintiţi băiatul din
ultima bancă, ce realiza schiţe detaliate ale navelor spaţiale? De fetiţa care
îi lăsa pe toţi în urmă la orele de sport, sau stătea în prima bancă la toate
orele de muzică? Nu-l uitaţi nici pe clovnul clasei, cu mutriţa lui haioasă şi
capacitatea unică de a spune poveşti hazlii. Cine l-ar putea uita pe colegul
pasionat de filozofie, care părea tot timpul a fi undeva departe, pierdut în
visuri, aflat, probabil, într-un proces continuu de autoanaliză, introspecţie
şi de îmbunătăţire a personalităţii proprii? Ne regăsim şi noi printre ei
pentru că am fost acolo şi am simţit fiecare minut, fiecare respiraţie, fiecare
stângăcie drăgălaşă …
      Iată
că am ajuns cu toţii în această zi şi cu fruntea sus suntem pregătiţi pentru o
nouă etapă a vieţii noastre. Se ridică multe întrebări ca la orice început: Cât
de bine m-am informat pe băncile şcolii? Ce voi găsi în noua mea clasă, ce fel
va fi noul colectiv de elevi? Aşteptările mele se vor împlini? Voi avea şi
neplăceri?… Cred că răspunsul îl vom şti peste câţiva ani, după ce vom
parcurge această nouă etapă ce se profilează în faţa noastră…
     Au fost anii în care am învăţat cele mai
multe lecţii – şi nu mă refer doar la cele din manuale – când ne-a fost testată
adevărata valoare şi încredere în forţele proprii. De fapt, am învăţat treptat
să fim OAMENI. Toţi ar trebui să mulţumim pentru anii care au trecut, chiar
dacă la momentul respectiv nu ni s-a părut că am realizat aşa de multe. Aceşti
ani sunt de fapt, temelia pe care se va construi personalitatea noastră. Nu
trebuie să uităm că datorăm acest lucru celor care au fost alături de noi în
diferite momente ale afirmării noastre: familia, prietenii, colegii şi nu în
ultimul rând, dascălii noştri…
     Privind retrospectiv, realizăm că suntem
altfel decât în prima zi de şcoală… Poate mai maturi şi mai dornici să ne
avântăm în vâltoarea vieţii… Se încheie o perioadă unică dar, şi ce va urma
va fi memorabil. E un nou început! Va fi ocazia să arătăm lumii
frumuseţea celor învăţate până acum…
     EMOŢII, EMOŢII…! E momentul când ne luăm
la revedere de la toţi colegii de clasă, cu care am petrecut clipe frumoase, de
la profesorii preferaţi, de la învăţători şi diriginţi care ne-au încurajat în
momentele grele şi ne-au dat sfaturi utile pentru viaţă.
     Cuvintele de recunoştinţă par insuficiente
acum la final de liceu, dar vă mulţumim că aţi fost alături de noi pe drumul
vieţii! Vă mulţumim pentru iubire, încurajări, îmbrăţişări, urări, emoţii… Vă
mulţumim pentru că prin dumneavoastră am ajuns să ne cunoaştem mai bine pe noi
înşine!
       Vacanţă plăcută copiilor care au terminat cursurile şi mult succes celor care de luni vor începe Evaluarea Naţională ! Vă doresc multă baftă şi vă iubesc copii! :)))

Lasă un răspuns