Sinceritatea, un parfum unic

„Într-o lume falsă rătăcim
Minţindu-ne că ştim să iubim
Spune-mi unde eşti sinceritate
E greu, dar sper că te voi regăsi
Mă-ntreb în fiecare zi
Oare unde esţi sinceritate…”
Cunoaşteţi senzaţia aceea ciudată când realizaţi că sunteţi duşi de nas? În cazul meu, privesc cu atenţie ochii acelei persoane, jocul lor alunecos sus – jos, apoi grimasele ciudate din colţul gurii, iar în cele din urmă o uşoară stânjeneală – dacă respectiva persoană are ceva bun simţ – sau în cazul obrazurilor mai groase, observ o tendinţă de a o lua la sănătoasa. Mi s-au părut mereu hilare aceste situaţii, dar de fiecare dată m-am abţinut să judec sau să apostrofez pe cineva pentru încercarea de a mă amăgi, deşi în subsidiar, mă încerca o dezamăgire mare. Mă gândeam că probabil nişte motive serioase au împins acea persoană să fie nesinceră şi oricum, mai devreme sau mai târziu urzeala aceea fantasmagorică va fi dată în vileag, fără ca eu să depun eforturi prea mari. Categoric că aceasta e varianta fericită, dar există şi reversul medaliei, când totul e ţesut cu aşa migală încât cu greu îţi mai dai seama ce e adevărat şi ce nu. Sinceritatea presupune o inimă deschisă, curată, nişte trăiri autentice, lipsite de vicleşug şi curajul asumat de a le dezvălui. În prezent unii oameni au devenit maeştri în arta iluzionismului, camuflându-şi sentimentele cu grijă de magician, disimulând fără prea multe crize de conştiinţă. Fanfaronul zilelor noastre e expert în arta disimulării, iar corelaţia dintre vorbe şi fapte  e un vis frumos. Sincer, este cel care face de obicei ceea ce spune sau cel care exprimă trăiri veridice. Unii trăiesc într-o falsitate şi imitaţie continuă pentru a „prinde” în capcană încrederea altora, încât e de neconceput să fie doar ei înşişi. Nu e uşor, recunosc! Dar e o parodie tristă şi o mare pierdere de timp. Chiar Machiavelli ar fi impresionat de tatonarea şi persuasiunea unora dintre semenii noştri în „arta” amăgirii.
O lege nescrisă din cartea vieţii e să fii sincer în primul rând cu tine. Să te priveşti obiectiv în oglindă – nu pentru a te îndrăgosti de reflexia ta ca Dorian Gray, ci pentru a-ţi recunoaşte atât calităţile cât şi defectele -, „dezbrăcat” de orice artificii. Atunci când vei fi tentat să inventezi ceva pentru a polei situaţia de fapt, să te gândeşti că e mult mai simplu să fii sincer, implicit vei fi mult mai liniştit şi împăcat cu tine.

Sinceritatea e clar o calitate, e un parfum suav cu miresme de cimbrişor şi levănţică, e proaspătă ca parfumul ploii după o vară secetoasă, e pură şi diafană, e iubire nevinovată şi lumină. Sinceritatea presupune dăruire necondiţionată, e un parfum al libertăţii interioare şi are arome ale iubirii împărtăşite şi ale confidenţei pline de încredere. Nu are legătură cu mizantropia sau fuga de responsabilitate. Sinceritatea nu costă bani, nu poate fi cumpărată la un preţ derizoriu ca multe alte nimicuri de consum, există în noi sau nu, ca şi iubirea sau dăruirea.
De ce minţim? Să fie frica de noi şi de semeni? Frica de durere sau adevăr? Să fie dezgustul faţă de normalitate, disperarea după lauri sau paradoxul că suntem prea egoişti, deşi pe veci condamnaţi la iubire? 
Uneori, parfumul puternic de bergamote impregnat cu lemn de santal şi măr verde mă duce cu gândul la sinceritate. În alte împrejurări, mirosul părului tău, al pielii tale catifelate, gustul buzelor tale de fructe coapte, al iubirii pure, necondiţionate are parfum de sinceritate. Pentru că te iubesc şi simt sinceritatea din iubirea ta îţi voi dedica versuri sincere dintr-un roman citit cândva, George Şovu, Dimineaţa iubirii:
” Te iubesc
Cum iubesc dimineţile
Care-mi urcă în vene
Pure şi adevărate
Ca fiecare cântec închis
În trupul meu!

Te iubesc 
Cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea
Spre ochii unui albastru
Imens şi greu
De strălucire!

Te iubesc
Cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre
Ca un cerc uriaş,
De senin
Ce ne uneşte visurile!”

„Te aştept ca pe o ploaie de primăvară,
Cu buze însetate şi mâinile întinse în adorare!”
” Te aştept smulgând promisiuni clipelor,
Strivind între degete nedumeririle şi îndoielile!”
” Te aştept cu ochii îmbătaţi de dor,
Cu suflet fremătând
Şi fruntea plecată,
Cu gânduri dospite-n aroma speranţelor! „

Acest parfum are şi miresmele fragilităţii, delicateţii, sensibilităţii şi frumuseţii, mai ales interioare, cunoaşte diferite faze de dezvoltare şi metamorfoză aşa cum se întâmplă fluturilor când încă sunt coconi.
Cred că atunci îţi vei dori nespus să mergi la braţul elegant al sincerităţii şi să te uiţi în ochii oamenilor atunci când le vorbeşti. Atunci, sentimentele vor prinde aripi şi vor zbura, vei simţi la momentul potrivit şi „fluturi în stomac”, alteori se vor prăvăli peste tine toate visele şi gândurile buimace ale celor din jur, uneori vei respira parfum amar, dar tandru de adevăr şi doar îţi vei aminti clipele de sublim, oricum ar fi vei desluşi drumul către tine. Citând un bine cunoscut cântec al Corinei Chiriac aş mai spune: ” O clipă de sinceritate/ Ar fi un gest sublim.”
Vă doresc clipe de sinceritate şi de iubire adevărată!
Parfumul povestilor a început la MIRELA. http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/
Astăzi, am propus eu tema.
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html
Au mai scris:
Amica
Au oamenii nevoie permanentă de sinceritate? De ce? Poate pentru că minciuna infloreşte mai lesne pe buzele oricui,aşa, ca buruienile? E  mai convenabilă minciuna decât adevărul? Este, minciuna, mai la îndemână, prin natura obisnuinţei individului uman, decât adevărul? Omul tinde să fie prudent, să fugă de probleme şi tone de explicaţii, să evite conflictul, că are destule pe cap, iar adevărul poate să fie prea dur şi odată rostit, poate răni. Rană care devine o provocare pentru spiritul lezat si inima suferindă. Oricum ar fi, “o clipă de adevar  valorează mai mult decât o viaţă de minciună”. (Poveste scrisă de Monica, prietena Mirelei care semnează “amica“)
Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/28/sinceritatea-iubirii/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen Între vis şi realitate
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justitiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
g1b2i3
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/29/povestea-parfumata-a-sinceritatii-spune-intotdeauna-ce-simti-si-fa-ceea-ce-gandesti/
Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/sine-cera.html

Ca într-un vis – Miercurea fără cuvinte

” Dar eu, fiind sărac, am doar vise. Le-am răspândit sub picioarele tale. Păşeşte cu grijă, calci pe visele mele. „ William Butler Yeats
Balerinele dansează cu graţie exprimând trăiri, sentimente

Aleargă cu frenezie pe note muzicale împrăştiind doar puritate în jur

Plutesc, totul pare un vis, dar este straniu de dur

 Sunt muze, prinţese, lebede negre sau albe
 Exprimă gingăşie dar şi putere, sunt pline de răbdare, perseverenţă, atitudine şi multă frumuseţe

 Se mişcă divin pe ritmul impus de muzică

 Sunt întruchiparea frumuseţii angelice

Sunt un vis frumos de ireal
Caută perfecţiunea
 Înfruntă semeţe durerea
Ne fac mândri şi recunoscători
Merg pe poante, dar totuşi delicat
Învaţă de mici să fie puternice
Vă mulţumim!

Mai multe informaţii despre balerinele lumii aici.

Jocul imaginilor a început la CARMEN.