Aroma ceaiului – Parfum de poveste

Pentru o zi de sfârşit de săptămână, ceaiul pare o alternativă tentantă, mai ales că soarele nu se mai grăbeşte să ne întâmpine şi să ne însoţească dimineaţa şi uneori nici pe parcursul zilei. Dacă aroma lui îmbietoare e însoţită şi de prezenţa unor prieteni apropiaţi, scenariul este şi mai plauzibil. Din cele mai vechi timpuri ceaiul a fost apreciat pentru proprietăţile sale benefice în ce priveşte sănătatea şi pentru starea de bine pe care o induce. O cană de ceai te energizează, te binedispune şi-ţi întăreşte imunitatea. Aroma te surprinde de fiecare dată şi uneori îţi trezeşte amintiri calde. Uleiurile volatile pe care ceaiul le cuprinde în afara componentelor vitale şi care sunt răspândite în jur, te predispun la visare, te îndeamnă spre o pătură caldă şi o carte bună, mai ales în serile sau zilele mai răcoroase şi când simţi nevoia să te relaxezi.
Sunt persoane care apreciază de exemplu ceaiul verde, pentru că, în urma unor studii s-a ajuns la concluzia că poate îmbunătăţi puterea minţii sau poate mări vigilenţa, mai este folosit şi în tratamente de slăbire sau de revigorare a tenului obosit. Alte persoane, printre care mă număr şi eu, preferă ceaiul de fructe de pădure. Acest ceai alintă papilele gustative, binedispune şi este delicios. Aromele murelor, zmeurei, afinelor, coacăzelor, florilor de hibiscus, măr sălbatic sau măceşe oferă consumatorilor fideli un gust inconfundabil, plăcut, divin. Trebuie să recunosc că sunt şi zile în care este preferat ceaiul de lămâie cu una sau două linguriţe de miere de albine, sunt acele zile în care eşti răpus de o răceală inofensivă sau de o gripă persistentă şi vrei să scapi mai repede de acea stare incomodă. Având în vedere că sezonul rece şi-a făcut simţită prezenţa prin scăderea bruscă a câtorva grade, trebuie să fim mai precauţi cu sănătatea noastră şi mai atenţi cu felul în care ne îmbrăcăm. Dacă reuşeşti să depistezi faza incipientă a răcelii sau gripei, poţi alege ceaiul potrivit, care poate fi un adevărat balsam pentru momentele în care ai temperatură ridicată sau gâtul iritat de tuse. Teiul şi socul sunt folosite în ceaiuri ce combat eficient răcelile şi gripele, mai este căutat şi busuiocul, cimbrul, cimbrişorul, sunătoarea şi menta (în stările febrile asociate cu migrenele), măceşele, coacăzele, cătina (ce aduc un aport mare de vitamina C) sau coada şoricelului chiar dacă gustul ceaiului va fi mai amărui. Ceaiurile din florile de ciuboţica cucului au efect de decongestionare şi eliberare a căilor respiratorii. Dacă tusea este mai  puternică ne putem gândi la ceaiuri sau infuzii de patlagină, muşeţel, coada şoricelului, gălbenele, mentă sau muguri de pin. Sper să fie utile sfaturile pentru cei care vor fi încercaţi de simptome mai puţin plăcute şi să-i facă să treacă mai uşor peste iarnă şi frig.
Revenind la istoria ceaiului, voi menţiona câteva aspecte din ceremonialul faimosului five o’clock tea. Este ştiut faptul că ceaiul îşi are originile în China acum aproape 5000 de ani în urmă, când un înţelept împărat pe nume Sheng Nong, iubitor al artelor şi al călătoriilor în locuri necunoscute a descoperit întâmplător şi savoarea ceaiului. Momentul în care frunzele dintr-un arbust necunoscut au căzut peste apa fiartă pe care împăratul o servea cu regularitate în timpul peregrinărilor sale şi acestea au dat culoare şi miros parfumat, a fost şi începutul servirii ceaiului, conform legendei.
Mult mai târziu, prin secolul 19, ducesa Ana, a şaptea ducesă de Bedfort a fost prima care a cerut în 1830 un ceai şi acest ritual a luat apoi amploare. Ulterior, ceremonialul a primit numele de Five O’clock Tea şi mult timp a fost asociat cu o plăcere la care aveau acces doar aristocraţii britanici şi era încadrat ca şi moment al zilei între 3 şi 5 după-amiaza. Ducesa a observat că este mai plăcut dacă îşi invită şi prietenele să servească ceaiul împreună. Automat, cererea de ceai a crescut considerabil, ca şi cea a serviciilor de porţelan  sau argint cu modele deosebite create în China sau Japonia. Dacă se numea High Tea implica şi o gustare mai substanţială (carne sau peşte). Ulterior şi ceilalţi englezi, mai puţin favorizaţi de soartă, au ajuns să îndrăgească acest moment de relaxare după o zi extenuantă de muncă. Petrecerile elegante în care se servea ceai au ajuns să fie la modă. Chiar şi la noi obiceiul era în vogă şi se numea ceai dansant. Au început să fie comercializate diverse accesorii necesare ceremonialului: tăvi, suporturi pentru prăjituri sau fructe, ceşti cu forme şi modele diverse, măsuţe de ceai etc. Instituţia ceaiului a început să fie cunoscută şi legată de gustarea de la ora 4 după amiaza, iar în secolul 20 s-a fixat ora 5 pentru acest ceremonial. Ceaiul tradiţional, Five o’clock tea este şi în prezent respectat atât în unele case ale englezilor obişnuiţi cât şi la Palatul Buckingham.
Informaţiile despre five o’ clock tea le-am găsit aici.
“Strange how a teapot can represent at the same time
the comforts of solitude and the pleasures of company”

 
Serviţi o ceaşcă de ceai oricând aveţi ocazia, pentru că e o ceaşcă plină de sănătate, de viaţă! 🙂

Poveştile parfumate au început la MIRELA.

Au mai scris:
Gabi 1 are doua poveşti 
Gabi 2

Iubirea de sine

 Don Miguel Ruiz, “Arta de a Iubi”

“ Astazi, Doamne, te rugam sa ne ajuti sa ne acceptam exact asa cum suntem,
fara sa ne mai judecam. Ajuta-ne sa ne acceptam Mintea asa cum este, cu toate
emotiile sale, cu toate sperantele si visele noastre, cu personalitatea ei, cu
felul nostru unic de a fi. Ajuta-ne sa ne acceptam corpul asa cum este, cu
toata frumusetea si perfectiunea lui. Ingaduie ca Iubirea noastra de Sine sa
devina atit de puternica incit sa nu ne mai respingem niciodata, incit sa nu
mai punem niciodata piedici in calea propriei noastre fericiri, a libertatii si
a Iubirii noastre.”

La mulţi ani celor care îşi serbează astăzi ziua numelui!