Spices of my travels – Poveste parfumată

 Mi-am verificat încă o dată lista cu necesarul bagajelor pentru călătoria mult aşteptată. Geamantanul bine ticsit cu hainele şi nimicurile indispensabile unei femei aştepta cuminte  lângă pat să fie apucat de torţi şi dus spre destinaţia de vis. Ceasul părea că a uitat să-şi numere minutele, iar momentul în care urma să plec se amâna inexplicabil. Implacabilă, ca orice maximă a lui Murphy, e şi întâmplarea: când ajung în pragul uşii pregătită să închid uşa, sună telefonul. Precipitată, dau drumul geamantanului şi alerg spre telefonul fix care suna de zor, dar, ajunsă în dreptul lui, nu mai sună. Vizibil iritată mă îndrept spre uşă, iar când înşfac bagajul foarte determinată, îmi sună mobilul. Încerc să-l ignor şi încep să cobor scările cu atenţie. Pe la jumătatea drumului, John vine ca o vijelie cu telefonul în mână şi mă uşurează de greutate.
– De ce nu ai răspuns? Veneam să te ajut!
– Îţi explic mai târziu! Acum să mergem! Nu aş vrea să pierdem avionul!
– Avem timp suficient! completează John.
Fără să-mi mai ceară explicaţii a coborât şi am intrat în maşină, după ce am aliniat bagajele în portbagaj. Eram atât de nerăbdătoare, iar emoţiile îmi creau o stare de agitaţie continuă încât aveam furnicături pe tot corpul. Aşteptam o deplasare de genul acesta de foarte mulţi ani, iar acum când visul devenea realitate, mi se părea că nu mai ajung la destinaţie. Eram corespondent al unui ziar cu un tiraj considerabil şi plecam în Orientul Mijlociu pentru un reportaj despre aromele locale. De la început mi s-a părut o ocazie unică să explorez şi alt colţ de lume, iar tema era mai mult decât provocatoare. Bineînţeles că am profitat şi am întrebat dacă mă poate însoţi şi John. Şeful, sarcastic şi impenetrabil mi-a răspuns:
– Dacă merge pe propria cheltuială, nu am nimic împotrivă! Bineînţeles, nu trebuie să te perturbe de la obiectivul pe care îl vizezi acolo. Apoi a adăugat un zâmbet maliţios la toată perorația lui. 
Am ignorat răutatea gratuită, care face oricum parte din peisajul autohton şi am punctat:
– Nici nu mă gândeam că va veni pe cheltuiala ziarului! Deci poate merge cu mine!
Venise şi ziua mult aşteptată şi după controlul riguros de la aeroport, ne-am îmbarcat în avion. Deja mă gândeam  la multitudinea de culturi pe care le voi întâlni acolo. Fascinaţia pentru destinaţii exotice am avut-o dintotdeauna cred şi doar partea mercantilică m-a împiedicat să pun în aplicare planurile de călătorii. Cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă şi cea turcă, fiecare punându-şi amprenta lingvistică şi etnică. Evident că deja ştiam că termenul de Orient Mijlociu defineşte o zonă generală, fără graniţe precise care include Arabia Saudită, Bahrainul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul, Omanul, Quatarul, Siria, Yemenul şi teritoriile palestiniene Cisiordania şi fâşia Gaza. Meleaguri pline de arome deosebite şi care au fost greu încercate. Aveam drept destinaţie Doha, statul Quatar aflat în S-V Asiei, pe coasta de N a Peninsulei Arabe şi am fost atenţionată că se detaşează prin originalitate. În sfârşit am ajuns pe aeroport însoţită de John şi ne-au invadat încă de acolo nişte arome noi, necunoscute, nedefinite, precum şi mulţimea pestriţă din jur. Unii se ofereau să fie ghizi şi să te ajute, dar ochii lor alunecoşi şi atitudinea voit servilă contraziceau bunele lor intenţii. Pe un carton în mişcare şi cu majuscule era scris numele meu. Ne-am îndreptat spre cel care ţinea cartonul şi am început aventura. Am pornit spre centrul oraşului cu maşina spre hotelul la care eram cazaţi. Ghidul nostru a început să ne dea indicaţii despre  clădirile pe lângă care goneam. Ne-a spus că iniţial a fost un sat de pescari şi datorită petrolului s-a dezvoltat uluitor. Ne-a spus ce am putea vizita: The Wind Tower, Heritage Village cu aspecte din viaţa tradiţională, Doha Fort, Al Shaqab Stud, o herghelie privată, Muzeul Naţional Quatar, Muzeul de Arte Islamice, Waqif Art Center, un centru de artă ce conţine un amestec de săli de expoziţie şi magazine de vânzare de artă, bijuterii, cărţi şi multe alte atracţii turistice. Ajunşi la hotel, ne-am instalat, am făcut un duş şi am pornit în explorarea împrejurimilor, deşi eram obosiţi. Mi-am acoperit capul cu un şal,conform tradiţiei islamice şi alături de John, am început să străbatem străzile.Ce ne-a frapat încă de la început a fost multitudinea de bărbaţi cu şoimi cocoţaţi pe braţele lor, acoperite cu mănuşi de metal dantelat, desigur, ce cutreierau la întâmplare pe stradă.
Apoi, clădirile şi aromele ce ne-au îmbătat simţurile încă de la aeroport. Mirodeniile şi aromele unice ne-au călăuzit paşii spre o piaţă. Era de fapt, un bazar plin de oameni, iar fiecare colţ ne umplea simţurile olfactive cu alt parfum, ne întâmpina cu altceva inedit şi autohton. Bazarul era în forma literei L şi era peste tot plin de condimente, nuci, seminţe, frunze şi fructe uscate. Se găseau şi bijuterii, materiale colorate şi souveniruri diverse, iar amestecul acelor condimente ne făcea să ne simţim ameţiţi, fiind foarte puternice. Delicii locale şi deserturi apetisante te îmbiau la degustare. Am început să explorăm fiecare colţ şi condiment.  Lângă noi era All spice (Baharat), cel puţin aşa scria pe un carton în limba engleză şi am înţeles că sunt nişte fructe de pădure care se aseamănă cu boabele de piper. Adesea se găsesc amestecate cu nucşoară, cuişoare, pisate pudră şi sunt folosite pentru a aroma tocăniţele. Anasonul (Yansoun) care face parte din aceeaşi familie a chimenului, feniculului şi chimionului ne-a încântat cu forma lui stelată. E folosit în prepararea condimentelor pentru diverse feluri de mâncare şi dulciuri, sau chiar în ceai. Piperul negru stătea într-un săculeţ puţin mai departe. Seminţele de chimion de culoare maro şi cu un gust picant erau pe aproape. Cardamomul avea forma unei păstăi verzi sau negre şi ni s-a spus că e folosit în anumite feluri de mâncare, dulciuri şi cafea. Chilli obţinut din ardeiul iute roşu sau verde a fost uşor de recunoscut. Scorţisoara, aroma copilăriei mele, a fost şi ea repede identificată. Este folosită atât în felurile principale cât şi în dulciuri, produse de patiserie şi cafele. Cuişoarele (Kabsh Qrnafel) şi boabele de coriandru (Kuzbarah) sunt folosite şi ele frecvent în bucătăria tradiţională arabă, în felurile principale, sosuri, salate, cuişoarele şi în dulciuri. Chimenul e un condiment folosit intens în lumea arabă în supe, mâncăruri din carne, legume şi salate. Boabele negre, garam masala, nucşoara, boiaua, şofranul, sumacul (de la fructele roşii ale unui copac) sau turmericul se înşiruiau pe tarabele alăturate. Eram copleşiţi şi ni s-a părut interesant şi amestecul folosit la scară largă în Orientul Mijlociu, în special cel numit 7 spices sau mixed spices. Mai multe informaţii despre condimentele din lumea arabă aici.
Epuizaţi după drum şi după plimbarea prin bazar, ne-am înapoiat la hotel unde am servit la restaurant din mâncarea tradiţională arabă care este foarte diversificată. De abia aşteptam dimineaţa pentru a savura aroma cafelei arăbeşti şi pentru a explora noi colţuri din Doha. Mai târziu aş fi putut savura un ceai Karak – Shay Karak şi aş sta de vorbă cu localnicii, deja aveam un plan în minte…
Somnul  mi-a fost legănat de imagini drăguţe cu antichităţi, ceramică colarată, gentuţe cu motive diverse, haine tradiţionale din Quatari, perle, bijuterii din aur lucrate manual, nomazi beduini. O micuţă arăboaică cu ochi verzi m-a luat de mână şi m-a purtat spre un magazin de parfumuri orientale şi eu eram confuză din cauza aromelor puternice şi diverse.
Am reţinut Pretty Woman lansat de Barbara Orbison, un parfum oriental cu aromă picantă, accente florale bogate si ceva fum din inima pădurii. Un parfum bogat, cald, de durată. Aroma picantă era dată de bergamote,  stargazer crini, garoafe de grădină, trandafir roşu, cuişoare, tămâie, cedru, iar spre final simţeai ca un val  aroma de patchouli şi vanilie. Un parfum ce ar fi meritat numele de Femme Fatale şi care duce cu gândul la melodia lui Roy Orbison. Alt parfum rămas în minte a fost Ajmal, sinonim în Orientul Mijlociu cu produsele cele mai bune în domeniul parfumurilor. Despre parfumurile Ajmal mai multe aici.

Călătoria mea a fost una imaginară, dar sper că v-a plăcut…:)))
Gazda poveştilor parfumate este MIRELA.
Au mai scris:
O duminică plăcută cu parfumuri condimentate! 🙂
Mirela P.

Lolita, ce lume minunata, aromata, condimentata, bogata si plina de savoare…Totul in jurul unei povesti care te transpune, parca, in gradinile inmiresmate le celor 1001 de nopti! Mi-a facut, ca de obicei, o reala placere sa citesc randurile tale scrise cu arta si …parfum de mirodenii. O seara aromata si frumoasa iti doresc!

Gabriela Cimpoca

Pai, daca ai povestit atat de frumos amanunte dintr-o calatorie imaginara, incat aproape pot sa simt mirosurile despre care vorbesti, cum ar fi fost povestea unei calatorii reale? Frumos, frumos… 🙂

Liliana

@Gabriela Cimpoca,
am citit carti si ele mereu m-au purtat pe meleaguri indepartate, dar sunt convinsa ca va veni vremea sa vizitez si in realitate unele colturi din lume. Ma bucur ca ti-a placut incursiunea mea in lumea mirodeniilor arabe. 🙂

Liliana

@Max Peter,
multumesc pentru aprecieri si sa stii ca majoritatea postarilor de aici sunt creatia mea! E adevarat ca pe la inceputuri scriam mai mult, dar mai sunt si altele pe lista din real, din pacate…
Toate cele bune!

CARMEN

parca te-am si vazut la aeroport, pe stazi, în bazare; te-am însotit peste tot… Nu-mi vine sa cred ca plimbarea ta a fost doar imaginară! Ai descris totul atâta de real! Excelenta poveste parfumata! 😉
Sa ai o saptamâna agreabila în continuare!

Liliana

@CARMEN,
ma bucur ca m-ai insotit peste tot. Dorinta de a calatori este foarte mare si influentata de lecturile in timp pot calatori imaginar… Candva poate voi trece pe acolo si in realitate!:)
O saptamana frumoasa in continuare!:)

Dă-i un răspuns lui Liliana Anulează răspunsul