LA MULŢI ANI!

 
 
 
 
 
 

 

Fiecare din imaginile de mai sus, sunt alternative viabile de a petrece revelionul! Indiferent unde şi cu cine veţi petrece revelionul vă doresc ca noul început de an să vă găsească cu zâmbetul pe buze şi cu credinţa în mai bine! 🙂 LA MULŢI ANI!
Miercurea fără cuvinte este la iniţiativa dragei CARMEN.

La cumpăna dintre ani

Fiecare dintre noi îşi face o scurtă revizuire a obiectivelor duse la îndeplinire în anul ce se apropie de sfârşit şi se gândeşte la cele pe care le va stabili pentru anul viitor. Anul 2011 a fost unul foarte agitat pentru mine, plin de termene limită, cu încercări herculiene, solicitant într-un cuvânt. Am simţit de multe ori nevoia de a evada din rutina, casă-serviciu şi recunosc că nu mi-a reuşit de fiecare dată. Am preferat de multe ori să evadez prin intermediul cărţilor citite, atunci când aveam starea necesară şi cu ajutorul blogului care m-a provocat la nişte poveşti parfumate deosebite. Le mulţumesc celor care m-au incitat spre aceste poveşti, în special Mirelei, celei care le-a inițiat şi celorlalţi bloggeri care m-au purtat pe aripile imaginaţiei şi m-au făcut să uit de stres şi probleme. Scrisul este o relaxare pentru mine! Nu l-am resimţit niciodată ca pe o corvoadă, ci dimpotrivă! Cu timpul este mai greu şi cu administrarea lui! De-a lungul acestui an am cunoscut oameni minunaţi, cu suflet de îngeri, am reluat legătura cu unii prieteni care erau departe şi am descoperit că e bine să mă gândesc şi la mine din când în când, fără a fi egoistă. M-a menţinut pe linia de plutire optimismul şi am învăţat multe lecţii de viaţă, unele din ele sintetizate după ce am citit două cărţi scrise de Eckhart Tolle:

1. Tăcerea e utilă, dar nu ai nevoie de ea pentru a
descoperi liniştea, pentru că ea se află în conştiinţa de sine.

2. Dincolo de mintea care gândeşte e o conştiinţă
necondiţionată.
3. Ţelurile egotice cu privire la eliberarea
sinelui, a evoluţiei tale sau a sentimentului că eşti important nu te vor
satisface, chiar dacă le vei atinge.
4. Lasă momentul prezent să curgă aşa cum e.
5. Trebuie să afli cine eşti cu adevărat.
6. Încearcă să te opui intern lucrurilor care
există, chiar dacă procesul e dureros. Acceptă existenţa lui Acum şi renunţă la
ego. Nu trebuie să te mai deranjeze faptul că nu ştii, doar mintea e limitată
nu?
7. Natura ne ajută să păşim în afara închisorii
gândirii conceptuale.
8. A asculta cu adevărat este o cale minunată de a
aduce liniştea într-o relaţie, fie matrimonială sau doar de amiciţie.
9. Obiectele şi oamenii din jur nu sunt mijloace
pentru atingerea unui scop. Dincolo de numele pe care îl porţi şi de lumea
formelor e necondiţionatul, lumina.
10. Viaţa e eternă. Tot ce pare mort se
metamorfozează. „EU” e doar o formaţiune temporară în câmpul
conştiinţei.
Un an nou mai bun, cu sănătate şi cu multe împliniri!

Cărţi dragi mie

Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.” – Charles William Eliot.
La sfârşit de an am descoperit o frumoasă provocare pe un blog interesant pe care îl citesc cu drag, aceea de a menţiona un scriitor care ne face mereu să revenim la el, prin ideile lansate sau care ne-a ajutat să descoperim faţete complexe ale vieţii. Nu voi scrie despre ultimele cărţi citite, ci despre cele care la un moment dat mi-au influenţat devenirea. Sunt multe cărţi la care revin cu drag, pentru că m-au provocat cu idei originale, m-au influenţat şi m-au ajutat să cresc, de aceea şi alegerea unei singure cărţi şi a unui singur scriitor e dificilă. Una dintre parabolele moderne, după Micul prinţ a lui Antoine de Saint-Exupery, care m-a influentat iremediabil, este Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach, iar citatul preferat din carte este cel care stă pe pagina de început a blogului personal: „A îndrăzni să cunoşti, sau a îndrăzni să te cunoşti înseamnă în primul rând a-ţi permite libertatea de a accepta un gând nou, de a accepta că imposibilul de ieri poate deveni posibil, acesta fiind de fapt şi adevăratul sens al evoluţiei – libertatea de a te depăşi în fiecare clipă.” Apoi Ambasadorii lui Henry James cu idei pline de miez prin care Lambert Strether, personajul principal, ajunge la momentul lucidităţii supreme, la momentul adevărului şi al curajului eroic de a-l rosti: ” …viaţa ne este dată spre a ne bucura de ea şi spre a o împodobi, nu trebuie irosită, ci dimpotrivă trăită integral şi cu fervoare, fără amânări şi fără oprelişti bigote.” O altă idee pe care am reţinut-o din acest roman este că adevărata fericire se realizează în actul dăruirii, în capacitatea de a te sacrifica. Ulise a lui James Joyce m-a impresionat prin analizarea profunzimii umane, prin fluxul conştiinţei. Doamna Dalloway, Anii, Valurile semnate Virginia Woolf urmăresc realitatea care se schimbă cu fiecare percepţie nouă. După ce am citit Lupul de stepă şi Narcis şi Gură de Aur ale lui Herman Hesse, am descoperit Siddhartha, pe care Henry Miller îl considera „un medicament mai eficient chiar decât Noul Testament”. Ideile obsedante pe care le-am reţinut din carte sunt: „Sufletul tău este lumea întreagă” şi „A căuta înseamnă să ai un ţel. A găsi înseamnă să fii liber, să rămâi deschis, să nu ai nici un ţel.” Cărţile lui D.H.Lawrence sunt magistrale, cititorul întâlnind o inteligenţă vie, pătrunzătoare şi căutările existenţiale ale unor protagonişti surprinşi într-o metamorfoză continuă în încercările lor de a-şi depăşi condiţia şi de a ieşi din impas. Nu degeaba D.H. Lawrence a fost numit părintele tinerilor furioşi. Aş menţiona Curcubeul dintre romanele sale pentru că încearcă să postuleze acea „conştiinţă a sângelui” care se face resimţită la nivelul întregii fiinţe printr-o armonie şi conştiinţă complexe. Iubirea lawrenţiană este atracţia imperioasă pentru fiinţa celuilalt în vederea consolidării sinelui propriu, un fel de ” Te iubesc spre a putea rămâne eu însumi.” O altă idee întâlnită în romanele sale este că „Dragostea este fericirea lumii.” Alte idei: intimitatea dintre doi parteneri este greu accesibilă, presupune o conviețuire îndelungată, o descoperire şi o explorare treptată, rezolvarea unor conflicte dintre două voinţe şi două temperamente distincte ce par la prima vedere incompatibile şi ireconciliabile. „Starea de curcubeu” urmăreşte armonia şi plenitudinea fiinţei, reîntemeierea sinelui şi redarea lui vieţii, inclusiv celei sociale. O altă idee esenţială, care m-a marcat este: „Curcubeul nu recomandă recursul la sex drept soluţie pentru problemele omului modern.” Cărţile lui Jane Austen m-au învăţat despre viaţa interioară a femeilor şi despre analiza psihologică. Menţionez doar câteva dintre ele, arhicunoscute: Raţiune şi simţire, Mândrie şi prejudecată, Mansfield Park, Emma, Persuasiune etc. O piesă importantă în feminism este şi Jane Eyre a lui Charlotte Bronte, care urmăreşte complexitatea condiţiei umane, insistând pe maturizarea unei femei sărace şi orfane care reuşeste să ajungă la o ţinută morală înaltă şi aspiră la o viaţă împlinită. Mai nou am descoperit cărţile lui Eckhart Tolle Puterea prezentului şi Liniştea vorbeşte care abundă în idei simple cu caracter de maxime. Ce am reţinut din ele: ne pierdem în detalii minore şi ne epuizăm atât fizic cât şi mental pentru a rezolva dileme ce par insurmontabile, ne credem matusalemici şi chiar nemuritori şi uităm esenţialul.
Mai sunt multe alte cărţi, dar mă voi opri aici, pentru că risc să fiu prea serioasă la sfârşit de an…:)))