Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează

Boboteaza este sarbatoarea crestina care
aduce aminte de Botezul Mantuitorului Iisus Hristos. Se spune ca atunci cand
Sfantul Ioan L-a botezat pe Mantuitor, cerurile s-au deschis, Sfantul Duh a
coborat pe pamant, Iisus s-a descoperit lumii ca fiu a Lui Dumnezeu, iar
Dumnezeu a marturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.
Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele
petrecute la apa Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, la
implinirea varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Iisus s-a
prezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie,
Teofanie, Aratarea Domnului. Inca din sec. 3, poate si
mai inainte, este semnalat inceputul acesteia. Cert este ca in “Constitutiile
Apostolice” Boboteaza figura deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti.
Boboteaza
(Iordanul) este serbata la 6 ianuarie. La Boboteaza nu se spala rufe, apa
sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La
Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca
crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care
va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.
Iordanitul
femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri
mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele
cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus
barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau
amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc
integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu
apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi
viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de
busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de
Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.