Pentru că este o temă prea incitantă pentru a mă abţine voi participa cu câteva din poeziile mele preferate. Una dintre ele stă chiar la rubrica Despre mine a blogului meu, Romanţa necunoscutei de Ion Minulescu.. Voi strecura şi tema primăverii printre ele pentru cei care nu mai suportă povara iernii. În final voi dedica melodii interpretate de maestrul Tudor Gheorghe care sunt un izvor nepreţuit de poezie originală şi românească.
Rabindranah
Tagore – Inima mea, pasare …
inima mea, pasare din salbaticie
si-a gasit cerul in ochii tai.
ochii tai sunt leaganul zorilor
ochii tai sunt imparatia stelelor.
cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai
lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri
in uriasa lor singuratate.
lasa-ma doar norii sa le spintec
sa le-mprastii vasliri de aripi
in stralucirea lor plina de soare.
Magda Isanos – Primăvara
Un aer caldut, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
In vale pârâul
umflat
alearga salbatec si viu.
In zori m-a trezit sarutarea
trimisa
pe-o raza de soare;
Lumina-neca departarea –
tot raul murise-n
uitare.
Veni pe aripa de vant
O veste frumoasa din cer.
Si-acuma
batranul pamânt
Isi lasa cojocul de ger.
E vestea ce-o murmura
seara
zefirul. Padurea o stie;
Soseste de-acum Primavara,
sa bucure
lumea pustie.
Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste
mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.
O floare
albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc sa
se-ascunda
de firea zapezii ce moare.
Tu soare, trimite lumina
în raze
bogate spre noi
si fa sa rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii
goi.
Ana
Blandiana – Sufletul
Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?
Marin
Sorescu – Scoica
M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.
Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.
Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.
Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.
Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.
Luciana Blaga – Scoica
C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche şi ascult.
Imi pare
că ţin în mâini o scoică,
în care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat’ pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd ?
Nichita Stănescu –Inima
Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată…
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
Ion Minulescu –Romanţa necunoscutei
Eu sunt ce n-a fost inca nimeni din toate cate-au
fost
Si sunt,
Sunt ritmul primelor senzatii
Si gestul primului avant,
Sunt simetria primitiva a doua buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrala ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopti de vara, trait de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor pacate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netalmacitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Si dezgustulefemeridelor ce mor
Si-accentul circomflex al vietii-
Al nimanui
Si-al tuturor!…
E doar începutul poeziei.
