Duzina de cuvinte 5 – Fructele mâniei

mai multe fotografii aici
Cele de pe urmă ploi au căzut domol peste pamântul de acum cenuşiu şi coşcovit de secetă, iar oamenii au ridicat ochii spre cer pentru a căuta răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări existenţiale în ce priveşte vremea.  Ploua după mult timp, iar ei sărbătoreau, fiecare în felul lui. Ploile s-au transformat în adevărate erupţii pe uliţele prăfuite şi sălbăticia din sufletele lor greu încercate s-a dus pe pustie. Era momentul ca oamenii să recunoască că forma dorinţelor era întreagă şi conturul unui mugur de gând verde şi optimist s-a cuibărit în mintea lor. Era acel gând că vor avea din nou recolte bogate, că vor munci din nou ogoarele proprii şi se va auzi tropot de cai în tindă, că propriul gard de nuiele şi casa modestă nu vor fi dărâmate de tractoarele proprietarilor de pământ şi nu vor fi nevoiţi să plece pe drumuri în căutare de terenuri noi. Această pribegie silită, începută pe Route 66 a urnit din loc mii de oameni, de la cei vârstnici până la cei tineri şi dornici să se afirme, alergând după acea fata morgana din cauza deznădejdii. Fiecare din ei se gândea că nu va reuşi să se acomodeze, că totul e un miraj, că fie salcie ori meateacăn aflat în faţa porţii, însemna de fapt trecutul şi era timpul să le uite şi să privească prezentul drept în ochi, deşi figura blândă a mamei exprima poate o teamă reală, aceea de a nu reuşi să aducă bucate pe masă măcar de două ori pe zi. Seara, pe malul râurilor, în taberele create ad-hoc, se auzea un cântec ce mai degrabă semăna deznădejde în inimile lor, era cântecul paznicilor care veneau să-i gonească cu puşca pe umăr şi să le arunce priviri pline de dezgust numindu-i okies şi tratându-i mai rău decât pe animale. Zorile de zi aduceau cu ele fuga după orele de muncă pentru a asigura măcar masa pentru toţi membrii familiei, când grijile se imprimau pe feţele lor spălăcite şi formau cute adânci de murdărie, dar sub acele urme săpate de griji, le străluceau ochii ce refuzau să se predea asupritorilor lacomi şi care profitau de neputinţa lor şi cerinţelor lor absurde. Seara, tinerii se adunau în cete şi făceau planuri de supravieţuire, iar fructele mâniei creşteau în sufletele lor.
Joaca cu duzina de cuvinte a început la psi words.
genovevadans

Cumplite stari de spirit poate picura in suflet natura, atunci cand omul traieste la limita subzistentei. Efortul il face nedemn, sa vada totul cu alti ochi, important e ca razbeste…
Henry Fonda, ce actor! (preferatul femeilor in familia mea din copilarie 🙂 )

Liliana

@psi,
cuvintele ne duc mereu spre nebanuite carari! 😉

@anacondele,
fructele maniei isi sadesc veninul in vremuri de restriste si de incercari,asa cum a fost atunci cand Steinbeck a scris romanul…

@virusverbalis,
ma bucur ca ti-a placut jocul ielelor…:)

@genoveva,
omul care este la limita intelege mai bine umanitatea…
Henry Fonda e printre actorii mei prefarti! Are un farmec, un sarm rar intalnit la actorii moderni…

Dă-i un răspuns lui psi Anulează răspunsul