Am uitat să strălucesc!


Am
uitat să strălucesc!
     ”A fost odată ca niciodată, într-o pădure
oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza și licuriciul s-au
îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, și-au
dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța
pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o
frunză…
Și atunci, buburuza și
licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i
poată despărți. Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți.
Dar într-o zi,
licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.Nu mai știa dacă el a lăsat-o de
mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în
povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat
buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o.
 Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se
părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…Și cum se
plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a
povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate
dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și
s-ar întoarce la tine.
-Stii că ai dreptate ?
a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!”
De
cele mai multe ori, tristețea și panica ne copleșesc în așa masură încât uităm
cât de valoroși suntem, nu ne mai permitem să ”strălucim”, ca atunci când aveam
motive să o facem. Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este
satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsiți de valoare. Uneori,
durerile provocate de eșecuri, de nereușite, ne îmbracă într-o culoare lipsită
de strălucire. Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând (de cele mai
multe ori, fără să ne dăm seama) să mai fim văzuți de persoanele dragi de lângă
noi.
 Nu uitați !
 Cel mai mare dusman al omului , este el însuşi !    
Sursa: mail
Sara

O povestire cu învățătură deosebită…
Mulțumesc! O să-mi amintesc mereu de licurici! Și o să mă strădui să nu uit să strălucesc!
Pupici și îmbrățișări magice!

Dă-i un răspuns lui Sara Anulează răspunsul