Un tropot cutremurător al copitelor de cai a ridicat praful în slava apusului imperial. Mereu am admirat eficienţa cu care spiritul lor neînvins cucereşte orice bucată de pământ din care adesea mai ies şi aburi, pentru că este nedrept de încins, mai ales vara, sub tirul razelor arzătoare. Deşi a plouat de curând şi tropăitul lor se aude mai clar, iar urmele sunt mai vizibile, scara de clipe ce trece de la o revedere la alta mă face să mă simt străină. Doar libertatea mişcărilor cailor sălbatici trimite salutări cordiale eu-lui propriu cam prăfuit şi descurajat. Boala nu are voie să se instaleze comod pentru că interiorul a fost de curând renovat. Mai are nevoie doar de aprobare de sus…
Numai bine!
Duzina de cuvinte continuă la psi words.
(sună)a probare! 🙂
tre' să fie suberb să te afli acolo, în mijlocul descrierii…e de probat, ca atâtea alte minunăţii ale lumii ăsteia.
ţi-am hrănit eu peştişorii. 😛
Caii salbatici si senzatia de libertate..minunat subiect! Mi-a fost dor sa-ti citesc cuvintele ingenios potrivite! Te imbratisez!
O duzină frumoasă! Iar caii sunt superbi!
@almanahe,
sunt in mijlocul descrierii si ma bucur ca sunt! Doar atat! Multumesc pentru vizita si pentru ca mi-ai hranit pestisorii…
@Fly2sky,
si mie mi-a fost dor de tine! Multumesc pentru aprecieri! Esti o draguta, ca de obicei! Imbratisari generoase! 🙂
@Vero,
ma simt onorata! 🙂 Caii sunt niste fiinte extraordinare, intr-adevar!