Treptele bucuriei

Am descoperit de curând o carte scrisă de Ernest Bernea, care m-a impresionat prin ideile pline de substanţialitate. Este o carte ce necesită timp pentru înţelegere, pentru că abundă în idei ce fac trimitere la înţelesurile existenţiale, la filozofie, dar care merită citită pentru că lansează ipoteze originale şi realiste. Voi scrie câteva cuvinte despre autor, care este mai puţin cunoscut şi apoi voi menţiona câteva citate sugestive.
Ernest Bernea (1905-1990) este o personalitate a şcolii etnografice şi sociologice româneşti, a fost membru al echipelor monografice înfiinţate de Dimitrie Gusti, conferenţiar universitatr, cercetător. Autor al unui număr mare de studii şi articole, Bernea a fost puţin publicat, asupra operei lui apăsând din greu anatema unor credinţe politice de dreapta. Între 1939 şi 1962 a trecut prin lagăre şi închisori, a suferit umilinţa domiciliului forţat, după care, lăsat în libertate supravegheată, a încercat fără răgaz să-şi publice rezultatul cercetărilor de teren şi preţioasele studii de sinteză. Puţinele scrieri publicate înainte de 1989 au fost marcate de cenzură şi de autocenzură.
Vă las în compania unor citate:
” Bucuria, ca şi tristeţea, este o stare des încercată de om fără ca din aceasta să nască o cunoaştere precisă a ei. Bucuria, în înţelesul obişnuit al cuvântului, este o stare interioară de satisfacţie care decurge din împlinirea unei dorinţe, din ducerea la bun sfârşit a unui lucru.
Bucuria este în acest fel un rod al înfăptuirii în sensul voinţei noastre, ea este legată deci de libera voinţă. Omul nu se poate bucura de fapta sa dacă o execută prin constrângere.”
În înţeles existenţial…
” Bucuria este o stare de înălţare şi împlinire a vieţii, ca o urmare firească a găsirii unui sens superior al condiţiei omului. Existenţa noastră în lume manifestă bucurie atunci când ea a ajuns să câştige un înţeles şi un rost în datele ei elementare (esenţiale), când omul este în stăpânirea unor realităţi temeinice şi poate cuceri ceea ce sufletul său însetat mereu doreşte să capete: împlinirea. Bucuria este un punct final al stărilor noastre de căutare şi creaţie care pot fi anxioase.”
„…bucuria este o stare de plinătate a fiinţei noastre morale; ea este trăire intensă şi expresia unei vieţi de mare elevaţie, când toate resursele noastre interioare sunt puse în funcţiune. Bucuria este trăire deplină şi abundenţă, este cântec interior luminat.”
” Dar bucuria nu este numai plinătate, e şi o experienţă interioară luminată, ascensională. Ea nu ar putea fi o adevărată împlinire dacă nu ar da un sens pozitiv vieţii noastre morale.”
” Prin datele ei luminate şi pozitive, bucuria aduce cu sine o însănătoşire a spiritului şi o tonifiere a condiţiei noastre morale. De aceea ea vindecă rănile luptelor noastre, înlătură tot ceea înseamnă infirmitate sau negaţie şi aduce mângâiere sufletului care a tânjit şi a biruit. Bucuria înseamnă totodată desfătare şi putere în înţeles de luare în contact cu valori durabile, de trăire în contact cu adevărul şi frumuseţea.”
” Bucuria ne aduce pacea, ne aduce linişte sufletească, armonie, împăcare.”
” Când omul e stăpânit de bucurie toate durerile cad, incertitudinile dispar şi contradicţiile se consumă, iar în locul lor seaşează o frumuseţe senină şi transparentă. Aşa vine pacea bucuriei, vine din armonia şi echilibrul interior, din împlinirea fiinţei noastre morale.”
Un abuz al limbajului de toate zilele…
” Ca noţiune, bucuria aparţine mai mult moralei, iar fericirea e o noţiune metafizică. Ca realitate bucuria este legată de viaţa noastră istorică, este însăşi esenţa, floarea ei atât de căutată. Fericirea însă este legată de credinţa într-o viaţă de dincolo, lume stabilă, aceea a permanenţelor, şi că ea poate să fie trăită într-un alt ciclu al vieţii…. astfel, bucuria există în timp, pe când fericirea există în afara timpului, în eternitate.”
Confuzia între bucurie şi plăcere…
„Plăcerea este o stare superficială ce apără bine un anumit conformism social; ea este starea născută dintr-un contact periferic cu lumea şi viaţa, plăcerea este cântecul, nu rareori înşelător, tuturor senzaţiilor uşoare şi satisfacţia unui suflet redus. Bucuria este starea lucrurilor de adâncime, este cântecul eliberator al împlinirii.”
” Plăcerea este distracţie, bucuria este creaţie. Plăcerea vine din afară, din senzaţie; ea presupune un suflet gol. Bucuria vine din interior, din meditaţie şi exerciţiu spiritual; ea presupune un suflet plin.” 
” Plăcerea aparţine unui suflet care cere, aşteaptă să i se dăruiască ceva, bucuria, dimpotrivă, se produce într-un suflet generos, care iradiază.”
„Bucuria are mai multe trepte pe care apare şi se poate manifesta. În primul rând este prezenţa omului în lume, cu aderenţele sale, apoi bucuria de a exista în trup şi de a avea o conştiinţă, pe scurt, bucuria de a fi. … A fi pentru om nu înseamnă zoologie, ci a fi o existenţă plurală, cu dimensiuni multiple şi străbătut de fiorul şi puterea spiritului dominat.
În al doilea rând este actul de cunoaştere care are spinul său (iraţionalul), dar care înnobilează şi bucură fiinţa umană….
În al treilea rînd, este actul de creaţie, adică fapta prin ce are ea mai profund şi mai statornic…. Întotdeauna, fapta ca act de creaţie, că a fost colaborare la natură sau la cultură, face pe om să se bucure şi îi este una din stările ce-l definesc, treaptă acută, dar bine îndrumată, mereu pozitivă şi ascendentă.”
” Sufletul omului este ca o fântână de apă vie ce oglindeşte o frântură de cer în ea. Năzuinţa către împlinire, dorul unei stări de armonie şi echilibru pe culmile cunoaşterii şi creaţiei este o stare proprie destinului uman. În setea de perfecţiune găsim forma şi treapta cea mai înaltă a existenţei noastre aici.”
Autorul mai menţionează şi alte stări proprii omului. bucuria de a fi în lume, bucuria de a avea o conştiinţă, bucuria de a avea un trup, demnitatea de a fi om. Aş încheia cu o întrebare regăsită în paginile cărţii:
” Dacă existenţa noastră în lume şi procesul vieţii ce o purtăm au un sens, de ce trăim la întâmplare şi atât de mărginit?”
Promit că voi reveni şi cu alte citate, cel puţin la fel de sugestive…

Lasă un răspuns