Parfumul străzilor de ieri şi azi

Străzi, străzi, prea multe şi alambicate, dar atât de dragi şi primitoare. De prea mult timp mergeam şi chiar dacă peisajul se schimba nu-l recunoşteam pe cel pe care îl căutam. Ţin foarte bine minte parfumul ispititor al florilor de tei ce-mi alintau simţurile, verdele crud ce mă întâmpina şi parfumul iubirii, nişte parfumuri inconfundabile, dragi şi memorabile. Toate străzile acelea aveau mireasma pură a dragostei ce s-a înfiripat între noi. Atunci, la început, totul era mai simplu, mult mai simplu, mai inocent şi mai firesc, iar străzile aveau un aer interbelic, uşor melancolic şi o frenezie a vieţii mult mai evidentă. Era suficient să ne ţinem de mână şi să mergem de-a lungul lor, povestind, visând, iubind. Vieţile oamenilor din spatele gardurilor curgeau nestingherite şi erau oarecum martori fără voie a unor sentimente nobile, martorii unei poveşti de dragoste. Florile şi copacii ne flancau de o parte şi de alta paşii pe străzile liniştite şi frumoase, îndemnându-ne la apropiere. Natura era oriunde prezentă cu ţinta ei brutală şi sublimă. Sunt imagini vii, care strălucesc ca focul, sunt divine, prin puterea lor de rememorare: ţipetele scurte, goana prin iarbă, mijlocul prins din zbor, vorbirea de rând ce pare o melodie, cireşele smulse de la o gură la alta, şoaptele calde picurate în urechi, sărutările furate la colţuri de străzi. Dacă ar putea vorbi, străzile ar avea atât de multe de povestit despre paşii oamenilor care le-au străbătut, despre urmele de roţi ce le-au rodat de-a lungul timpului, despre iubirile la care au fost martore. Fiecare pas, fiecare urmă de roată ce s-a perindat a însemnat ceva, a contribuit la farmecul acelei străzi, a lăsat o amprentă ce a construit un arc peste timp şi toate acestea se văd în „ridurile” de pe şosele, în gropile de pe străzi. Fiecare piatră, fiecare pavaj, fiecare colţ ar putea povesti despre istorii trecute şi trăite care au transformat lumea. Străzile vechi au parfum de amintiri, de nostalgie, de flori, de iubire, au miros de amalgam de anotimpuri, de culori şi stări. Străzile noi sunt mai reci, mai improprii pentru că predomină betonul, fără urmă de verdeaţă şi parfum melancolic. Cândva pe străzile vechi au trecut trăsuri şi automobile cu domniţe şi cavaleri la şosea pentru a se distra. Pe străzile noi trec maşini moderne cu viteză ameţitoare fără să mai savureze viaţa ce creşte de o parte şi de alta pentru că nu mai este timp de aşa ceva. Alergăm în goană spre o destinaţie pe care nu o conştientizăm aşa cum ar trebui. Păcat! Păcat de străzile vechi care încă mai există în unele oraşe şi de oamenii care încă mai caută fiorul…Ei au rămas undeva suspendaţi în timp şi evocă imagini, se refugiază din calea nefirescului.
În sfârşit recunosc strada căutată, mă apropii de poarta casei şi sunt invadată de mirosul strugurilor copţi şi a merelor, de parfumul copilăriei dragi şi a primei iubiri şi un zâmbet îmi înfloreşte pe faţă. Ce plimbare!
Poveştile parfumate au început la MIRELA.
La tema de astăzi, au mai scris:
Kundalini

Tare-mi place (si) aceasta poveste!
Roamntismul… zburda liber pe aici! 🙂 Nostalgia ne atentioneaza… Viitorul ne asteapta!
Sensibil descris!

Viata fericita!

Mirela

Pe atât de frumoasa melodie aleasă, privind fotografiile superbe, m-am cufundat în lectură…Cât parfum se poate aduna în strugurii copți și merele aromate ale unei străzi dragi??? Cred că acolo e tot parfumul une frumoase vârste , care, așa cum ai descris-o, e chiar vârsta cele mai sincere iubiri! Splendid, Lolita! Să ai o zi înmiresmată!

OchiiVerzi

Strazi, strazi, strazi 😀 … imi plac pozele, imi place cand intr-o poza vad mai mult verde decat beton … imi place ce ai scris si cum ai scris. Ma bucur ca am citit aceasta postare.

O seara faina!

Carmen RM

fiecare din noi are strazi dragi, ale caror parfumuri le recunoaste cu ochii închisi… Frumos ai împletit amintirile cu realitatea, nostalgiile cu iubirea de azi. Strugurii se vom coace în fiecare an, fie ca si zâmbetul sa-ti înfloreasca mereu pe fata!
Sa ai un weekend parfumat! 🙂

Liliana

@Carmen,
e adevarat ca toti avem strazi dragi noua, iar parfumul lor il vom simti atat cat vom trai… Stiu ca strugurii se coc in fiecare an si sper sa am un zambet pe fata de fiecare data cand se va intampla fenomenul… Multumesc!
O duminica parfumata si tie! 🙂

elly weiss

Cred ca parfumul unei strazi e mai pregnant pe masura ce adunam mai multe amintiri despre ea.
Imi place cum te-ai plimbat pe strazi pentru noi. Cum ne-ai adus toata frumusetea lor si, mai ales, cum ai scris despre iubire.
Ador sa umblu pe strazi. Daca as avea timp…as umbla ore intregi, fara odihna. Azi, am avut ceva treaba prin centrul orasului dar am plecat cu aparatul foto si am ratacit inca o ora si jumatate pe aiurea…facand fotografii 🙂
Frumos si sensibil ce-ai scris!
O duminica frumoasa!

P.S.- Desi o singura data am fost in Sighisoara…ea are un parfum pe care l-am regasit si in fotografii. Caci nu cred ca ma insel, sunt imagini cu strazile din Sighisoara.

Liliana

@Elly,
amintirile fac parfumul mai răscolitor, ai dreptate. Ma bucur mult ca m-ai însoţit şi că ai avut timpul şi plăcerea să savurezi şi o plimbare reală. Si eu sunt o pasionată a fotografiei şi surprind tot ce mă impresionează…
Fotografiile sunt făcute într-adevăr în Sighişoara un oraş în care revin mereu cu plăcere în drumurile mele, deşi nu este oraşul meu natal…
Numai bine! 🙂

Sara

Am scris și eu ieri un comentariu după ce am citit postarea, dar văd că nu a apărut…:(
Mi-a plăcut mult parfumul străzii de aici, parfum de amintiri și de iubire… Excelentă postarea!
O după-amiază liniștită! 🙂

Liliana

@Sara,
numai comentariul acesta l-am primit, dar, oricum am simtit ca ai trecut pe aici… Daca ai inspirat parfumul strazilor mele dragi, ma bucur…
Sarut fruntea ta de copil istet si trimit imbratisari magice! 🙂

Liliana

@Silving,
strazile sunt martorii tacuti ai timpului si pot sopti multe povesti adevarate… Ma bucur ca te-am delectat si te invit la o portie de struguri – virtuali, din pacate – de cate ori simti nevoia… 🙂

Dă-i un răspuns lui Liliana Anulează răspunsul