A fi într-o duzină de cuvinte

Strigătul de disperare al multor semeni nu este disimulat şi pânza de păianjen în care viaţa lor se strânge, e un cod de conduită ce nu-şi găseşte loc în ghidurile de bune maniere pentru că iese din tipare.Se apelează la tertipuri ieftine din cauza condiţionării la a fi şi nu se mai ţine cont nici de puterea informaţiei, pentru că unii ne vor miopi, chiar orbi şi surzi. Informaţie nu mai este decât acea parte hidoasă, lucitoare ce proslăveşte grotescul, urâtul, de parcă începuturile noastre au avut aşa ceva la origine…
Avem nevoie să fim, să ieşim în lume, să trăim: e cea mai importantă lecţie pe care un profesor o poate preda. Avem nevoie de oameni care să simtă, să înţeleagă, să fie liberi, iar ca o prevedere, ar trebui să fim mai curajoşi, să alegem prezenţa celor care ne ajută să creştem. 
Ca o statuie amuzată de efortul colectiv de a fi, sentimentul inutilităţii, împresoară frunţile prea multor oameni, iar miracolul vieţii în minunea de a fi, se pierde în miros de friptură de oaie şi zgomot de manele la început de toamnă atemporală.
Haideţi să nu mai fim victime ale regulilor după care trăim şi să căutăm oameni în jurul nostru care să-l scoată pe Dumnezeu din noi!
Cele 12 cuvinte sunt la propunerea clubului psi pe care îl salut!

almanahe

Lolit, fiecare-si înţelege trăirea cum poate şi, prin înţelegere, îşi cară-n spate făcutele, oricât de grele… eu aşa zic.
Informaţie nu înseamnă doar "vorbe la televizor", ci, mai ale, căutare.
Nu mai spun de informaţiile pe care ni le trimite visul, pământul şi fiinţa, cu totul ei, cu multitudinea de scântei în idee.

Liliana

@almanahe,
sunt de acord ca nu intotdeauna limbajul poate exprima trairea si perceptia noastra asa cum trebuie, uneori este obstacol. Informatie inseamna si cautare, explorare, intelegere, rezonanta, dualitate, trezire. In text asa mi-au soptit muzele 🙂 Aaaa si visul dupa care revenim la aceeasi realitate ne spune multe…Unde este lumea cand noi dormim profund?… E o viziune proprie a unui a fi. Ideea este ca sensul lui a fi s-a topit intr-o rutina obisnuita incat nu ne mai minunam nici macar in fata unei evidente fumdamentale, si anume: eu sunt…
P.S. Informatiile de la TV nu ma mai pasioneaza de mult 🙂

OchiiVerzi

In momentul in care iti formezi o educatie, de multe ori aceeasi sub umbra careia ai crescut, in momentul in care Dumnezeu e tot pentru unii si manelele sunt universul pentru altii … cred ca se poate spune tare si raspicat: "Asta sunt, asta ma defineste, nu ma schimb, nu pot … nu vreau". In ideea de a trai condusi de reguli ce nu ne reprezinta, spiritul uman se ofileste asemeni unei insecte intr-un borcan inchis.

Liliana

@Ochii Verzi,
cata dreptate ai! spiritul se ofileste… suntem sufocati de a avea si uitam sa fim…nu mai spun nimic de regulile care nu ne reprezinta pentru ca oricum ai inteles mesajul. Multumesc pentru vibratii! 😉

Lasă un răspuns la OchiiVerzi Anulează răspunsul