Să fi fost…

“Se putea foarte bine să mă nasc printre nori,
Să cad ploaie albastră peste somnul din zori.
Să ofteze pădurea când cald o cuprind
Cu braţe de apă pe flori să colind.
Dar sunt om şi pot fi
Orice cu mintea pot gândi,
Iar dacă norii ar vrea
Să fie oameni, n-ar putea…
Se putea foarte bine să mă nasc din pământ,
Să fiu munte-n sprânceană de zare rămas
Să port cerul pe frunte şi ochii pe vânt,
Între nori şi-ntre stele să fiu singurul vas.
Dar sunt om şi pot fi
Orice cu mintea pot gândi,
Iar dacă munţii ar vrea
Să fie oameni, n-ar putea…
Se putea foarte bine să mă nasc printre ape
Să port dorul luminii, adânc necuprins
Să am nemurirea pururi aproape
Să curg peste pietre, un cântec nestins.
Dar sunt om şi pot fi
Orice cu mintea pot gândi,
Iar dacă ploile ar vrea
Să fie oameni, n-ar putea…”
(Zoia Alecu- „Să fi fost…”)