Gânduri în alb…

Lumina care acţiona asupra retinei era la limita sensibilităţii vizuale şi era reflectată de albul imaculat amestecat în spectrul vizibil. Imediat, Kim realizase impactul pe care albul îl are asupra ochilor, încercând să-şi facă palmele streaşină. Începea să înţeleagă că era acolo dintr-un motiv clar, nu era nimic întâmplător, iar constatarea o durea. Doi soldaţi ce păreau ca ieşiţi din cutie, cu priviri neutre, serioşi şi cu uniforme impecabile i-au arătat scaunul şi i-au întins o coală albă îndemnând-o să scrie. Totul părea nefiresc, un coşmar, iar zarva din jur şi pereţii albi ai camerei în care fusese „invitată”, automatele de la şoldurile soldaţilor, precum şi armele lor albe ascunse cu dibăcie, dar perceptibile pentru cunoscători, îi îngheţau gândurile. Convenţiile de care se lăsase manipulată, ideile induse şi credinţa că totul se împarte doar în alb şi negru, o făceau să fie lividă, albă la faţă, fără capacitatea de a discerne ce este nevinovat, curat, pur, candid din tot ceea ce i se întâmplase şi ce era exagerat, monstruos, hidos. Îşi dorise să aibă parte doar de zile albe, de o viaţă tihnită, fericită şi atunci, a apărut el, care a dat sens întregii sintagme. Cursul evenimentelor s-a schimbat, pentru că dragostea cea mare are faima de a transforma, de a modela şi înalţa. Albul începutului de zi ce mijea atunci pe un colţ de cer şi se colora într-un roziu optimist, de pe malul fin al mării, apa sărată ce îi spăla gleznele cu tot cu valurile ei înspumate şi nisipul răvăşit au transportat-o înapoi cu câteva săptămâni. Atunci era fericită şi îşi dorea să rămână acolo.
Trandafiriul acela din geana răsăritului şi întâlnirea cu el, care părea ireal, luminos şi transparent în acelaşi timp, ca un Adonis apărut din aburul acela ce se ridica din pământ la primele ore ale dimineţii, au fost memorabile. Un schimb hazliu de replici, nişte zâmbete frugale, nişte bătăi puternice şi ritmice de inimă au fost de ajuns să se îndrăgostească şi să o facă să semneze după doar trei zile un act în alb. 
– Dragostea e oarbă şi e clar că am fost orbită! gândea protagonista noastră. Raţiunea poate mi-ar fi deschis ochii şi mi-ar fi ridicat nişte semne de întrebare, dacă nu era şi ea adormită! continuă gândurile… 
Au urmat câteva nopţi albe cu artificii pe tavan şi fluturi albi, diafani în stomac, cu plimbări pe faleza cu stânci albe, matusalemice, ivite parcă din spuma oceanului, iar peste alte câteva zile o patrulă de soldaţi a ridicat-o de pe terasa restaurantului pe care începuseră să-l frecventeze. Unde era el atunci? Oare draperiile albe, vaporoase ce ornau atât de estival şi mirific acea terasă, l-au ascuns pe cel căruia începuse să-i dedice versuri albe pline de dragoste şi lângă care se visa îmbrăcată în alb? Dar, îşi aminti cu tristeţe că nu era în basme, că lumea albă era de fapt lumea reală, cea în care nu se întâmplă minuni peste noapte, unde totul  e negru pe alb şi sunt decepţii la tot pasul. Ce naivă am fost să cred că mi se cuveneau acele momente, că le meritam după atâtea încercări herculiene… gândi Kim.
Soldaţii s-au postat din nou lângă ea, dar figurile lor erau de data aceasta desfigurate de nerăbdare şi nervozitate.
– Unde ai fost acum doua zile? Cu cine ai petrecut vacanţa? De ce apare semnătura ta pe actul acesta? întrebările curgeau într-un torent nestăvilit şi ochii lui Kim se înceţoşau din ce în ce mai mult.
– Sunt doar o victimă a împrejurărilor! a reuşit să murmure aruncând priviri rugătoare spre bărbatul cu părul alb din colţul camerei, a cărei faţă nu putea fi distinsă.
– Scrie pe hârtie, negru pe alb, cum s-au întâmplat evenimentele! au tunat zgomotos cei doi coloşi, enervaţi la maximum.
Kim a început să scrie câteva rânduri printre lacrimi, iar rândurile albe, spaţiile nescrise păreau că-i fac în ciudă curbându-se nefiresc şi părând incolore… Bărbatul cărunt s-a apropiat de ea, a studiat-o în tăcere, preţ de câteva momente, iar când a terminat de scris i-a îndepărtat pe cei doi cerberi din cameră. După ce au rămas doar ei doi, i-a luat coala de hârtie şi a citit-o pe nerăsuflate.
– Situaţia nu e nici albă, nici neagră, după cum observ! a adăugat precaut bărbatul. De ce aţi ales o destinaţie aşa de exotică, aşa de îndepărtată?
– Mi-am planificat vacanţa perfectă de mult timp! Am economisit, am făcut împrumuturi, doar pentru a vedea nisipul alb şi albastrul miozot al oceanului! Toscana e minunată, cine nu şi-ar dori să vină aici? turui indignată Kim.
– Aveţi dreptate! E frumos aici! Dar sunt şi mulţi oportunişti! Aveţi o explicaţie logică pentru ce vi s-a întâmplat?
Poate pletele albe şi expresia încordată a ridurilor după faţa lui au încurajat-o să spună mai multe:
– Chiar am crezut că mi-am găsit perechea! Ştiţi de cât timp aştept acest moment?
– Orice femeie visează la Făt-Frumos călare pe cal alb, dar viaţa bate filmele şi basmele!
– Faceţi haz pe seama mea! Realizez că am fost manipulată, dar albul strălucitor al ochilor şi verdele acela smarald, ferestrele acelea deschise ale sufletului, nu cred că m-au minţit! Nimeni nu a reuşit până acum!
– Se pare că s-a creat un precedent! Tipul e expert în seducţie şi se pare că nu sunteţi singura victimă! Trebuie însă să scăpaţi de acuzaţia de spioană!
– Eu spioană? întrebă perplexă Kim la auzirea veştii şi apoi amuţi instantaneu. Uşa se deschide şi intră unul din cerberi. Îi şopteşte ceva la ureche bărbatului, iar acesta se albeşte la faţă, la propriu. Se scuză grăbit şi dispare după uşa de un alb spălăcit. Kim cade din nou pe gânduri… Ea spioană, ce glumă bună! Rememorează zorii primei zile împreună. Impropriu spus împreună… Deschide ochii şi deja se întinde somnoroasă între aşternuturile de un alb ca zăpada cu parfum de curat, de dimineaţă, de dragoste, ca o felină autentică,  iar pe perna imaculată observă încă urma capului iubit şi un bileţel. Îl deschide nerăbdătoare şi citeşte: Te aşteaptă o surpriză în bucătărie! Sunt plecat puţin! Revin imediat! De atunci i-a pătruns un ghimpe de îndoială în suflet. Cu toate acestea se revede ridicându-se nerăbdătoare şi alergând spre bucătărie, înfăşurată în cearceaful alb şi încă încălzit de corpul iubit şi din care răzbătea parfum de mosc şi pasiune. Acolo o aştepta un mic dejun copios, o cafea aburindă şi un buchet imens de trandafiri albi! Ce imagine plăcută! Deja îşi imagina toate dimineţile aşa luminoase, dar cu el lângă ea, nu plecat. Scenarii de film! i se ivi un alt gând  răzleţ.
Uşa se deschise din nou şi bărbatul cărunt intră intempestiv.
– Dragă doamnă, s-a creat o confuzie! Ne cerem scuze! Agentul sub acoperire Linch a fost nevoit să improvizeze pentru a face cea mai mare captură din ultimul timp. Spioana căutată de noi, de foarte mult timp, care seamănă fizic destul de mult cu d-voastră, a fost prinsă în flagrant. 
Kim părea dezorientată, pierdută, deşi ecoul celor auzite era încă întipărit, dar mintea refuza să primească acel calup de informaţii…
– Simt că sunt într-un film de genul celor cu James Bond! mai spuse şi amuţi. Mirarea i-a fost şi mai mare când pe uşa camerei albe, care parcă se mai mărise, după ce până atunci i se păruse minusculă, a năvălit el, cu ochii aceia verzi înnebunitori şi a luat-o în braţe:
– Te iubesc, Kim! Eşti femeia visurilor mele! Am multe să-ţi povestesc! Te rog să ai încredere în mine! Îmi pare rău că ai fost nevoită să treci prin toate acestea, dar numai aşa scăpai cu viaţă!
Restul e poveste…, o simfonie în alb!  Albul pur să vă ocrotească!

Un parfum pe care îl asociez cu albul este Lacoste Pour Femme. Juvenil, fin, imprevizibil. Este un parfum feminin energic şi înviorător, o creaţie modernă, care redă o senzaţie revigorantă. Notele de vârf sunt piperul jamaican şi freziile mov. Notele de mijloc sunt de heliotrop alb, iasomie iraniană, flori de hibiscus, zamosită, trandafiri bulgăreşti şi chihlimbar. Notele de bază sunt cedru din Himalaya, lemn de santal şi tămâie.
Această poveste a fost scrisă pentru Clubul parfumat găzduit de Mirela, la iniţiativa Malei Teaha. Vă salut pe toţi!
Lectură plăcută! 🙂
Mirela

Dragă Lolita, ce bună e cafeaua de dimineață în compania frumoasei tale povești! Personaje, situații, dialog, o carte adevărată cred că ne pregătești și m-aș bucura să fie chiar așa. E teribil de fresh parfumul adus azi de tine în poveste, este unul alb, ai dreptate și este tineresc, ușor, potrivit zilei, foaret bine ales. Frumoasă și intersantă scriere pentru Clubul Poveștii Parfumate, pe o temă aleasă, la rugămintea mea, de către Mala! Te îmbrățișez cu drag, o zi minunat parfumată! 🙂

Anonim

Foarte frumoasa aceasta lume complet alba. Dar ca de obicei, atunci cand e prea multa puritate si pare prea frumos ca sa fie adevarat, echilibrarea acestei balante nevazute dintre bine si rau, tinde sa strice planurile…
Insa totul e bine cand se termina cu bine… Conteaza mai mult sa alegem cu inima si sa riscam, decat sa fim siguri pe ceva care nu ne face fericiti. 😉
Kim si-a folosit din plin liberul arbitru si…a iesit invingatoare.

Elly Weiss

Iarta-ma ca am ajuns atat de tarziu. Sunt prinsa cu tot felul de treburi si am foarte putin timp.
Interesanta povestea, plina de neprevazut, de piste false, de surprize mai putin placute dar si de surprize foarte placute. Iar atmosfera creata e ca de vis…un vis alb, pur, diafan. Chiar si personajul principal spune la un moment dat: "Scenarii de film!". Chiar asa! Pare un scenariu de film plin de suspans si mister delicat in care parca totul aproape ca leviteaza. Mi-a placut. 🙂
O saptamana plina de bucurii!

Diana

Oh, dragostea!
Pe masura ce citeam se contura in minte imaginea unei perdele albe, diafane, fluturand in briza marina, ziduri albite de soare, caldura si miros de alge, de mare si parfumul unor flori amestecat cu miros de mancare… O imagine idilica, armonie perfecta, liniste asa cum poate fi in zile caniculare la ora pranzului, cand totul e intr-o dulce toropeala, cand nici musca nu bazaie, si apoi… brutal, agitatia de care are parte Kim, cand trebuie sa isi invinga placuta-i toropeala, pentru a-si lamuri situatia cu autoritatile si posesorul celor doua smaralde…
Totul e bine cand se termina cu bine! Fericirea ne ajuta sa uitam multe neplaceri de care am avut parte pana atunci. Fiecare moment de fericire de care avem parte din cand in cand parca ar fi un fel de guma care sterge – cat de putin – din ce n-a fost bine, lasnad spatiu pentru mai bine.

Frumos povestit. Puteam vedea ceea ce citeam.
Zile fericite iti doresc!

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul