Aventuri cu parfum de gospodină

O dimineaţă ca oricare alta bate la porţile unei zile ce se anunţă regală! Îmi fac în grabă toaleta de dimineaţă, îmi prind părul cu o clemă la spate, mă îmbrac comod şi mă instalez în faţa unei ceşti de cafea cu un caimac generos. Urmează să avem nişte musafiri dragi sufletului nostru şi trebuie să fac un plan de bătaie pentru pregătirea unor bucate alese. Mă gândesc la un meniu variat şi care să fie în ton şi cu temperaturile de afară. Sigur voi face nişte aperitive apetisante, dar fiind cald, voi alege ceva uşor şi răcoritor: o ruladă cu piept de pasăre şi ciuperci, roşii umplute cu urdă şi mărar şi nişte bruschete unse cu usturoi şi ornate cu roşii tăiate mărunt şi mozarella. 
Voi face apoi o supă de roşii cu rădăcinoase din belşug, ţelină, păstârnac, morcov, rădăcină de pătrunjel şi voi adăuga la fiert şi doi cartofi ce vor fi ulterior striviţi ca pentru piure pentru a fi mai cremoasă. Sunt convinsă că pe căldura de afară, supa va fi foarte apreciată. 
Voi continua cu câteva cotlete bine pătrunse pe grătar şi asezonate cu legume colorate: broccoli, conopidă, morcov, păstăi şi voi adăuga şi nişte boabe de porumb fragede.
Desertul trebuie să fie şi el răcoritor. Voi alege cred o salată de fructe cu două-trei cupe de îngheţată de casă pe deasupra.
Meniul odată întocmit, mă apuc cu spor de treabă. Reuşesc să înving gândurile pesimiste că nu voi reuşi să termin totul la timp şi ajutată de o atenţie distributivă urmăresc simultan oala de supă şi grătarul de pe aragaz, în timp ce umplu roşiile cu urda bătută cu un pic de sare şi mărar parfumat şi proaspăt ce-i dă savoare. Rulez şi rulada după ce termin aluatul la cuptor şi o aşez să stea cuminte în frigider. Pâinea prăjită e şi ea gata şi o ung cu un sos de usturoi, după care aşez roşiile tocate mărunt şi mozarella pe deasupra. Ornez totul pe platouri şi-mi amintesc că fructele pentru salată nu sunt tăiate. Am nevoie de mai multe mâini, – gândesc – şi atunci sună şi cineva la uşă. Soneria zgomotoasă îmi alungă brusc ideile ţesute cu migală de mintea ce nu vrea să ia deloc pauză şi să mă lase în pace. La uşă nu erau cumetrii noştri dragi, ci iubita mea mamă. Îi deschid uşa mai mult cu cotul şi sufletul îmi surâde de bucurie. S-a gândit că poate am nevoie de ajutor şi-i salut gândul curat cu o îmbrăţişare plină de arome apetisante. O rog să termine de tăiat frunctele şi alerg spre frigider să văd dacă îngheţata e în regulă. Nu are nici o pojghiţă de gheaţă deasupra, pentru că am bătut-o cu mixerul de vreo trei ori şi i-am adăugat şi un celofan peste forme. Zâmbesc mulţumită şi revin în bucătărie unde arunc nişte coniac peste fructele tăiate şi apoi le găsesc şi lor un loc în frigiderul ce parcă s-a micşorat. După ce o servesc pe mama cu un suc rece, intru în baie să fac un duş răcoritor. Aleg din şifonier o rochie vaporoasă care e deja călcată şi stă cuminte pe umeraş. Salut gândul bun de a -mi călca rochia înainte, deşi nu este una din activităţile mele preferate şi apoi caut parfumul pe care îl folosesc doar la ocazii deosebite pentru că altfel nu mă îndur: Coco Mademoiselle Chanel. E un parfum extrem de feminin, sexy chiar, tineresc, captivant şi întruchipează spiritul modern al lui Madame Chanel. E un amestec de iasomie, litchi şi trandafiri şi emană o uşoară aromă de petale strivite între degete, exprimă o eleganţă simplă şi un lux subînţeles. Dacă la început te întâmpină mirosul de portocală, bergamotă şi grapefruit, la final eşti învăluit de aromele incredibile de vetiver, vanilie, mosc şi patchouli. De câte ori îl port mă simt senzuală şi irezistibilă.
Apare şi soţul meu iubit care simte între noi parfumul delicat atunci când îmi oferă o îmbrăţişare şi un sărut şi zâmbeşte cu subînţeles. După toată alergătura mă aşez şi rememorez toate etapele procesului tehnologic, pentru a evita orice neplăcere. Nici măcar nu ajung la desert, în gând, când sunetul sinistru al soneriei rupe şirul ideilor şi mă scoate din reverie. Erau cumetrii noştri dragi, veniţi de la drum şi îi întâmpinăm cu multă veselie pentru că nu ne mai văzusem de mult. Mama se retrage discret după ce se asigură că totul e în regulă. Îi mulţumesc pentru ajutor şi o sărut cu drag.
Fata mai mare a cumetrilor are o slăbiciune pentru mine şi-mi devine imediat umbră, după care mă anunţă destul de ceremonios că are nişte poezii surpriză pentru mine. Mă declar plăcut surprinsă şi o asigur că voi primi surpriza oricând se simte ea pregătită. Ne jucăm apoi cu finuţa noastră care este o scumpă, o prinţesă în adevăratul sens al cuvântului, o alintăm, o îmbrăcăm şi o dezbrăcăm pentru că îi cumpărasem nişte rochiţe şi cumva reuşim să o adormim. Aşezăm masa în sufragerie şi începem să povestim ce am făcut de când nu ne-am mai văzut. Dar, nici nu aduc aperitivele, că cea care îmi devenise umbră, ia o mină serioasă şi îmbufnată pune un botic de zile mari. Încerc să o împac, dar sunt tratată cu spatele. Ce se întâmplase? Reuşesc să o binedispun din nou şi atunci îmi spune că am cam neglijat-o ocupându-mă de sora ei mai mică şi nici măcar nu mi-am făcut timp pentru a-i asculta poeziile. Lucrul acesta trebuia imediat remediat şi toată lumea a luat o poziţie serioasă şi i-a acordat toată atenţia. Şi a început:
„Greu e când eşti gospodină!
Uite, eu, cât sunt de mică,
Iute-s ca o rândunică,
Harnică-s ca o albină.
Cum mă scol, cobor în grabă
Colivia din perete,
Să dau boabe la sticlete,
Că-i un cântăreţ de treabă.
Vreme multă nu-mi rămâne;
Pisicuţa, de cu noapte,
Miaună şi-mi cere lapte –
Iar Grivei îmi cere pâine.
Învăţ lecţiile toate
La citit, la socoteală –
Că doar n-o să plec la şcoală
Fără lecţii învăţate!

Cu păpuşa-i alt bucluc!
Din şindrilă şi din beţe,
Trebuie să-i fac pătuc
După sobă să nu-ngheţe.

Uf, ce mare-i bucuria
Când sunt gata toate-n pripă!
Nu stau locului o clipă…
Tare-i grea gospodăria!”
Aplauze furtunoase la scenă deschisă se revarsă peste ea, dar ca o actriţă adevărată se înclină şi ne apostrofează că mai are o poezie de spus. Toate bune şi frumoase, ne pregătim de încă o serie de versuri.
„O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
-Încotro, fugi, surioară?
-Ia mă duc şi eu la moară.
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită,
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi,
Unul drege, zece strică
Şi de n-aş fi eu voinică,
Ar fi vai şi-amar de noi.”
Surpriza e aşa de frumoasă încât o sufoc cu îmbrăţişări şi sărutări. Complimentele nu întârzie nici ele să apară şi astfel îi intru din nou în graţii.
A fost o zi plăcută, cu depănări de amintiri şi  atmosferă relaxantă, iar eu nutresc speranţa că am reuşit  să fiu o gospodină în adevăratul sens al cuvântului, mai ales că toate sortimentele oferite au fost degustate.
Textul a fost scris pentru Clubul condeielor parfumate iniţiat de draga Mirela. Tema a fost propusă de Dana Lalici.
Au mai scris: Mirela, Dana Lalici, Gabi, Vania, Cătălin, CZ, Tina, Elly, Axlandra, Diana, Lolita

Anonim

Tare draguta povestea ta si ai asortat-o cu niste poze la care mi-a lasat gura apa. Am sa ma uit mai cu atentie la sursa foto, inghetata m-a cucerit. Esti o gospodina cocheta si mi-a fost drag ca m-am regasit in povestea ta: locuiesc cu mama pe acelasi palier de bloc si ne putem ajuta la treaba una pe alta. Nu stiu cat de fericit e barbatul meu sa aiba soacra atat de aproape. 🙂

Anonim

Vizitele rudelor, sau ale prietenilor dragi prilejuiesc cele mai placute reprize de gatit. 🙂 Citind prima parte a povestirii tale, tre' sa recunosc faptul ca-mi ploua in gura, mai ales ca ai apelat si la ilustrate… M-ai omorat! :))
Dragalase poeziile…in ton cu efortul gospodinei. 🙂
In general, barbatii sunt cei care incearca sa acapareze meritele unor asemenea momente, insa stim cu totii ca fara munca depusa de femei in bucatarie, nicio petrecere in sanul familiei nu ar fi posibila. 🙂

Elly Weiss

Draga mea, meniul a fost perfect ales, cred eu. Toate felurile de mancare mi se par foarte potrivite pentru vara. Cat priveste pregatirea lor, n-am nici cea mai mica indoiala ca a fost la inaltime. Mi-a placut mult cum ai condimentat povestea cu poeziile inspirate spuse de fetita. Parca o si vedeam cand citeam.
Un mod interesant de a trata tema. Mi-a placut. 🙂
Numai bine!

P.S.- Imi pare rau ca de abia acum reusesc sa citesc desi am aterizat aici, pe pagina de ore intregi dar au intervenit o multime de treburi…ca la casa… 🙁

Diana

O poveste super racoritoare!
E atat de frumos sa stai langa cei dragi! Si cine nu-i o buna gospodina, cand incepe sa gateasca pentru cei dragi ar reusi sa gateasca feluri de mancare savuroase! Cand gatim cu dragoste si cea mai banala supa are gust divin – cred eu. Iar tu ai ales un meniu pe cinste – nu tocmai usor de pregatit = esti una buna gospodina 🙂
Am inghitit putin in sec, cititnd si vazand bruschetele – imi plac in mod deosebit si sunt asa usor de facut incat pana si mie imi ies 🙂 si aceasta nu face decat sa ma bucure, pentru ca nu sunt la "mana altuia".
Zile fericite!

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul