Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Maica Domnului
sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n. Sepphoris sau Ierusalim – d.
Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus
din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica
lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus
Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui
Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și
luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul
conceperii și nașterii lui Iisus.

Al treilea sinod
ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra
învățăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat învățătura
Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos,
„Născătoarea de Dumnezeu”). Conform definițiilor dogmatice adoptate
de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie
(Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost
denumită de aceea „noua Evă”.

Venerarea Mariei
ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea
catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și
catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.

Principala
sărbătoare a Mariei este la 15 august („Sfânta Maria Mare”),
sărbătoare care se numește oficial în biserica romano-catolică „Ridicarea
la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar în bisericile ortodoxe „Adormirea Maicii
Domnului”. Recent biserica anglicană a introdus „Sărbătorirea
Binecuvântatei Fecioare Maria” pe aceeași dată.

În plus, toate aceste
biserici sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mică”),
pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se
sărbătorește Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte
și încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de
binecuvântare și tărie în fața ispitelor).

Pe 25 martie
biserica catolică și cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce, cea
anglicană sărbătorește Ridicarea Sa la Ceruri.

Bisericile
ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea doar 3
ani) pe 21 noiembrie.

Biserica
catolică mai sărbătorește Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe
8 decembrie și, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea
sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare
Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.

Titlurile cele
mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame,
Nuestra Señora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută cel
mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven,
Regina Coeli) și altele. Calitățile venerate prin ele sunt sumate în Troparul
Maicii Domnului:

“Cuvine-se să te
fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea
nevinovată, și maica Dumnezeului nostru, ceea ce ești mai cinstită decât
Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare
de Dumnezeu, te mărim.”

Lucrările
teologice se referă la termenul grec Theotokos și echivalentele sale latine
Deipara și Dei genetrix, traduse ca Născătoare de Dumnezeu sau Purtătoarea de
Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus
Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes susține ca părinții bisericii nu
au ezitat să vorbească despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului,
condamnând doctrina nestoriană, care susținea că Maria a fost doar mama lui
Iisus-omul, nu și a lui Iisus-Dumnezeu.

sursa informaţiilor