Dragoste falită

Ha,Ha!… Verdict definitiv şi irevocabil
S-a anunţat chiar printr-o înşelăciune!
El nu mai este verde,
Nici la puşcărie,
Ea nu mai este o columbiană răpitoare,
C-un furt banal la activ.
Instanţa este impasibilă, impunătoare.
Şi vine tristă întrebarea:
– De ce să mai rămână împreună
Când firma lor atârnă d-un şurub?
Ce falsă iluzie îi mai ţine,
Când, în mod fatal, între ei
stă şi-o crimă?
Au sufocat orice tentativă de iubire
Şi un tramvai al dorinţelor îi împarte-n două:
El, un X jovial, dar cu o doză caustică de ego,
Ea, un Y cel puţin banal,
Cu vădite tendinţe de a face
haiku sentimentele etalate!
Ce faliment incredibil!
Doxă de frustrări ambigue,
Stau unul lângă altul, fără nici un substrat!
Soluţia?
E doar una şi vine implacabilă:
Să-şi împrăştie în sensuri opuse
Calamităţile lor tenebroase,
Iar somnul mare când îi va cuprinde
Să capituleze solemn, pe baricade.
Ea, ca într-o frescă prerafaelită,
El, ca-ntr-o icoană bizantină,
Strigând pe note false dragostea lor falită,
Înăbuşită de prea multe încercări sterpe!