Un solfegiu

Era momentul optim să deschid ochii după acea încercare incredibilă prin care am trecut. Gândurile începuseră să se lumineze, după întunericul unor ipoteze sinistre. Eram la marginea prăpastiei, iar un hău se deschidea lugubru în faţa mea. Mă alergau nişte gânduri fugare, dar atunci mi s-a deschis gura şi am început un solfegiu necunoscut. Cântam o melodie nouă, numind stângaci fiecare notă muzicală, iar uimirea chipului exprima ineditul situaţiei. Exact atunci am înţeles sensul acelor încercări, atunci am simţit cum îmi creşte o aripă şi sunt protejată de un înger. Alaiul fulgilor din acel moment, era răspunsul la rugile atâtor copii cuminţi, iar efemerul lor lichid, depus pe faţa mea caldă, era răspunsul meu la acel solfegiu ireal. Când învăţasem să cânt aşa? Chiar nu mai ţineam minte? Era un tempo cunoscut şi totuşi, era prima oară când interpretam acele sunete. În locul prăpastiei s-a întins un câmp verde, plin de flori multicolore, iar parfumul lor înmiresmat m-a trezit din acea reverie. Ochii erau deschişi, inima era plină de promisiuni, sufletul dansa timid pe muzica aceea nouă, armonioasă, cântată acum de glasuri pure de copii. Colindele se ridicau într-un solfegiu angelic, spre cerul încărcat de nori pufoşi. E vremea colindelor, e vremea să fim noi înşine, să solfegiem fiecare notă a vieţii pe un ritm impus al trăirilor autentice, frumoase!
Irealia a propus un joc nou, care presupune un cuvânt ales săptămînal! Sper să nu fie prea târziu pentru provocarea ei! 🙂
Irealia

E vremea! Solegiul tău a apărut deodată cu soarele și lumina. Cu optimismul care se ia, molipsitor.

Mulțumesc pentru gând, pentru că mi te alături în joacă.

Liliana

@ Vienela,
mulţumesc! Nu cred că se mai poate deschide tabelul, dar m-am adaptat din mers!

@ Irealia,
mulţumesc! Sper să fie optimism, pentru că vreau! Îmi place să mă joc printre cuvinte! 🙂 E o plăcere!

Dă-i un răspuns lui Vienela Anulează răspunsul