Merele iubirii noastre

„Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.” (Pildele lui Solomon 25:11)
Simbolistica merelor, începe pentru mine, într-o zi de vară solară şi plină de parfumuri rare. Alergam ca un fluture răzvrătit, încercând să culeg toate culorile şi miresmele anotimpului. Gustam dintr-un măr verde, dulce-acrişor şi priveam distrată joaca celorlalţi companioni de aventură: două fete şi doi băieţi, ce încercau să echilibreze balanţa sorţii, din vârful rachetelor de tenis. În pauză gustau şi ei mere şi spuneau glume. Merele, încă de atunci, simbolizau iubire, tinereţe, frumuseţe şi bucurie.
Eram cunoscut cascador şi acrobat amator prin merii din curtea proprie, o masculinizare voită, pentru că escaladarea printre crengile pline de capcane, albine şi viespi roind neîncetat sau alte insecte la fel de hotărâte, nu era calea aleasă nici măcar de cei mai temerari. Îndrăgeam sentimentul acela de a fi deasupra lumii şi de a admira splendoarea naturii. Culegeam merele coapte, ce-şi ascundeau obrajii stacojii sau galbeni de invidie, printre frunzele verzi, ca nişte fuste elegante. Acolo, sus, s-au născut poveşti, sub imperiul culorii roz arborată cu semeţie de florile de măr, poveşti menite să vindece, să aline, să ofere confort şi să încurajeze explorarea. Acest pom, plantat în Grădina Edenului, simbol al imortalităţii, dar şi al tentaţiei, mi-a legănat visele de copilă şi adolescentă, iar asocierea lui cu pământul făgăduinţei, într-o livadă de meri din Asgard a reuşit să-mi înflăcăreze idealurile aflate într-un proces fragil de construcţie. Am ales să caut răspunsuri, să gust merele edenice, fiind prea vulnerabilă şi socotindu-mă „cea mai corectă”, aşa cum Hera şi Athena au crezut că sunt, în pofida Afroditei. Mărul discordiei aruncă săgeţi şi acum în sufletele pline de ură, gelozie şi urât. Dar, merele iubirii, gustul lor copt, parfumat şi plin de frumos a învins de fiecare dată. Am reuşit să strâng în panerul meu plin cu vise coapte, doar merele parfumate de iubire, de frumos şi încălzite de soare. Seva aceea, plină de arome unice, m-a scos la limanul unde o barcă cu vele stătea mereu gata de plecare într-o călătorie.
Au urmat ani în care singurul gust, latent încă din copilărie, era gustul de nou pentru nou, de iubire, din iubire. Iar gustul de nou era invariabil, cel al mărului parfumat, care spunea poveşti cu zei şi regi, cu alungări din grădini paradisiace, dar era cel care îmi potolea pofta de cunoaştere.

Fructele iubirii noastre le putem mereu culege, dacă reuşim să ne protejăm de mizeria tenebrelor din noi înşine şi să ciripim în luxură cântecul luminii ce curge prin noi. Un ideal dulce, cu parfum de meri în floare, o mireasmă a modestiei, curtoaziei şi frumuseţii ancestrale!

Vă salut cu drag! 🙂 Parfumul merelor îl găsiți în cadrul Clubului Condeielor Parfumate la Mirela Pete pe blog, tema fiind propusă de Elina.
Be Delicious DKNY by Donna Karan! Don’t forget!
delicioasa
adriana tirnoveanu

Păi, cu astfel de cuvinte pot trece şi eu la sentimente mai bune în privinţa lor. Tu poţi face ceva sublim cred că şi din cele mai întunecate cuvinte. Brusc, mă văd în toate ipostazele spuse de tine şi uit că, de fapt, nu gustul şi plăcerea de a le simţi contează ci ispita, trecerea, împlinirea, iubirea. Frumos.

Liliana

@ Adriana,
să înţeleg că nu îţi plac merele? :)Mă bucur că te-ai regăsit în acele ipostaze de ispită, trecere, împlinire, iubire… 🙂
Mulţumesc pentru trecere! 🙂

Tibi

Frumos elogiu adus unui fruct subestimat. Si e adevarat ca de multe ori uitam valoarea unui lucru doar pentru ca prioritatile ni se schimba. Cred ca avem cu totii nevoie sa ni se reaminteasca astfel de "gusturi".

Diana

Ce frumos! M-ai trecut prin mai toate filele cartii vietii traite si imaginate pana acum!
Am trecut si prin Gradina Hesperidelor, unde Hercule l-a pacalit pe Atlas sa-i aduca merele de aur si mai apoi sa-si ia povara cerului inapoi; am trecut si prin… razboiul Troiei, incurajat, parca, "din cauza de mar"! Frumos-frumos! 🙂
Imbratisari cu drag!

Liliana

@bogdan,
îmi place mult verdele, nu e un secret! Se observă, uşor, nu-i aşa? 🙂 Am momente când îmi plac merele golden, altele când îmi plac cele denumite popular bot de iepure, ionatanele apoi, doar pentru că, uneori sunt mai acrişoare, iar eu le prefer dulci şi parfumate. 🙂

Liliana

@Diana,
chiar asta mi-am dorit!:) Dacă ai văzut toate ipostazele acelea, înseamnă că scopul textului meu a fost atins! Mă bucur că ţi-a plăcut!
Trimit şi eu îmbrăţişări generoase! 🙂

Lasă un răspuns