Din flăcări….

Flăcările se jucau zvârlind
scântei orbitoare, iar incandescența lor îmbrăca trupul temporar căutând
necuprinsul. Oamenii, din obișnuință, le hrăneau orgoliile rătăcite, printr-un
suflu rece si îndrăgostit de tenebre, iar acest fenomen avea loc mai ales în
vremuri obscure, lipsite de fundament, când orice muritor se credea un Zeus.
Din flăcările începutului
ești si tu modelat, iar fericirea nemărginită din interiorul tău iți amintește
ca ești liber. Atunci de unde zidurile?
Esența li se prelingea
oamenilor printre degetele prea pline de bani și uitau ca sunt liberi. Lumea
își învârtea roata cu același scrijelit jalnic, doar, doar o scânteie să le aprindă
din nou în ochi bucuria… 
Când vei înțelege care
este potențialul tău și vei renunța la artificiile lumești pentru a revela flacăra
ce arde in tine?  Deși neantul a fost mărginit
de un zid de aur, acesta s-a prăbușit peste tine, îngropându-te sub el! Ce
vulnerabil si efemer ești! Un naiv incurabil! Te credeai zeu! Înconjurat de scânduri,
pământ și aur, ți-ai auzit urletul fără ecou… Atunci ți s-au perindat prin față
amintirile și ai înțeles. Nu era oare prea târziu?
De ce flacăra ta vie
arde așa repede, consumându-ți seva, epuizându-te? Merită sacrificiul? Merită
să arunci venin peste puritatea din tine? Ia o pauză și reflectă la adevărata
misiune pe are o ai!
Scrumul încercărilor
tale nu e decât urma flăcărilor ce au trecut pe acolo, amprentând trupul si
sufletul deopotrivă… Dar, ești un învingător! Ai fost conceput pentru a duce
mai departe flacăra creației!

Focul te-a călit cu flăcările
lui eliberatoare, iar lumina a țâșnit din interiorul tău, dezvăluindu-ți adevărul.
Lacrimi șiroiau pe obrajii tai roșii de exaltare, iar tu simțeai plenar ca ești
una cu universul. Sursa inepuizabila de energie ce pulsa prin toate moleculele
te-a umplut de bucurie și ți-ai dorit ca acele flăcări să te învăluie tot
timpul… O călătorie fascinantă!

Diana

Din flacara dragostei ne nastem – sau ar trebui sa ne nastem; in flacara vietii traim – sau ar trebui sa traim… Sufletul nostru e flacara, si mintea noastra e flacara – sau ar trebui sa fie… 🙂
Suntem flacara – ardem cat ardem si ne stingem…

Un text super ai scris!
Zile fericite iti doresc!

CARMEN

"Noi suntem lumea. Lumea este tu şi cu mine, lumea nu este separată de tine şi de mine. Noi am creat această lume – lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietăţii, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simţ al compasiunii, sau al consideraţiei pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice ţară din această lume fiinţele umane, adică tu şi ceilalţi, suferiţi. Suntem anxioşi, suntem nesiguri, nu ştim ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca fiinţe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relaţie comună între noi toţi. Noi suntem lumea în esenţă, practic şi în mod fundamental. Lumea este tu şi tu eşti lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înţelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.
Ai venit dintr-o flacără, te vei întoarce într-o flacără şi astfel începutul şi sfârşitul se vor reuni." – Krishnamurti
Emotionant textul tau, Liliana!

Lasă un răspuns la Diana Anulează răspunsul