Romania pitorească

Nu e vorba despre opera lui Alexandru
Vlahuță, ci de România văzută prin proprii ochi. România mea este o țara
inegalabilă din punct de vedere turistic, cu un potențial fantastic. Este unică
prin oferta pe care o lansează, trebuie doar promovată mai mult! Evident, o
părere subiectivă, însă pertinentă! Călător prin țară fiind, am admirat multe
„minuni” pe care bunul Dumnezeu le-a așezat în cale, drept răsplată pentru
dârzenia seculară și hărnicia romanilor de pretutindeni, cred. România e
darnică în oferte de petrecere a timpului liber într-un mod surprinzător, dar
trebuie sa găsești oamenii și locurile potrivite pentru a-ți stârni
sentimentele înălțătoare de care ai nevoie să te însoțești un an întreg după
aceea. În drumurile mele am întâlnit romani autentici, de o frumusețe
interioară ireală și o țară vrednică de cele mai promițătoare topuri.
O
mână măiastră a pictat peisaje care îți taie respirația, care te îndeamnă să te
înclini, să admiri în tăcere și să pleci smerit, fără să deranjezi armonia din
jur. Am avut norocul sa călătoresc pe drumuri presărate cu povești și frumuseți
mirifice.

Coamele împădurite ale munților își arătau
profilul semeț, încadrat de un abur de vis, parcă special suflat deasupra lor,
la primele ore ale dimineții. Ceața matinală e menită să-ți facă ziua mai
măreața și mai specială, să-ți limpezească orizontul puțin incert al traseelor
ce te așteaptă sau să te trezească la o realitate palpabilă ce-și revelă
minunile la tot pasul. Apoi, după ce urci pieptiș muntele și inspiri aerul
curat, asculți zgomotul naturii, cu păsările, râurile și vântul ștrengar și
inevitabil, începi să apreciezi mai mult liniștea incredibilă din jur și
frumusețea primordială care te îndeamnă la meditație. Atunci, admiri
splendoarea și te bucuri cu fiecare moleculă a ta. Ajuns în vârf sau pe coamă
te simți stăpânul lumii, simți că ești binecuvântat.

Satele din zona Bran – Șimon – Moieciu –
Râșnov – Rucăr – Fundata sunt înșirate ca perlele într-un șirag în drumul spre
Transilvania, Țara Bârsei, de-a lungul râului ce-i poartă numele și sunt
străjuite din toate părțile de munți maiestoși: Munții Bârsei, Bucegi, Ciucaș
și Piatra Craiului. Am ales satul Șimon, aflat la 6 km. de Bran, într-o zonă
pitorească. Aici, Dumnezeu a sădit semințele bucuriei, frumuseții, ale
regăsirii de sine. E într-adevăr un loc unde te poți regăsi, unde poți sa-ți
încarci bateriile cu energie în stare pură. Exact acest lucru te copleșește
încă de la început: puritatea și simplitatea firească a fiecărui lucru așezat
în drumul tău. Turismul rural e foarte dezvoltat, iar zona oferă adevărate
comori folclorice și etnografice. La tot pasul întâlnești inflorescențe
colorate ale unor flori de câmp sau plante medicinale, case mărețe în care
lemnul și piatra garnisite cu mușcate la ferestre, formează un tot unitar.
,

Te uimește armonia din aceste îmbinări cu
motive specifice zonei sau improvizații menite să atragă, să fascineze, să
placă. Aerul ozonat îți încarcă plămânii de energie. Fiecare cărare, podiș,
pădure, munte are ascunse privirii poveștile proprii. Dacă ai privilegiul să
calci pe o fâneață smălțuită cu flori, să admiri fluturii bezmetici din jurul
tău, îmbătați și ei de aerul tare, te poți considera un om norocos, fără să ai
impresia că ai contaminat în vreun fel natura. Te simți privilegiat și
mulțumești hazardului că ți-a purtat pașii pe acolo. În infinitatea vieții tale
totul pare perfect, complet, întreg. Accepți darurile cu smerenie și începi să
te iubești mai mult pentru că ești și tu parte integrantă a acestui tot.
Nu e vorba doar de Castelul Bran care
atrage mulți turiști străini în fiecare an și a devenit un fel de emblemă
ocultă, prin promovarea filmelor lui Bram Stoker cu al lui Dracula. E vorba de
mai mult de atât. Toată zona abundă în locuri surprinzătoare, cu cascade,
peșteri, chei și drumuri pastorale. Bran este un important monument național
aflat într-un peisaj de poveste, iar pădurile din jur îți pot șopti secrete
vechi de mii de ani ale acestor locuri străvechi și nu toate au legătură cu
vampirii. Se face prea mult caz de Dracula, dar partea mercantilistă o pot
întrezări și atunci, prefer să aleg ce este mai autentic și mai romanesc din
toate aceste povești cu iz sângeros. Având în vedere că aici a locuit pentru o
perioada una din reginele mele preferate, regina Maria, cea care a purtat
României o dragoste nedisimulată, deși nu era țara ei de obârșie și care a fost
iubită de romani pentru devotamentul și sacrificiul ei, prefer sa aflu amanunte
despre ea. Bran a fost a doua ei casă, după Balcic. Nu degeaba a fost
supranumită de popor „Mama Regina”, „Mama răniților”,
„Regina soldat”, ci datorită acțiunilor sale din perioada Primului Război
Mondial, când a ajutat soldații aflați în spitalele de pe front. De asemenea
și-a legat numele de viata culturală și artistică din România acelor ani. Și
după trecerea la cele veșnice, cuvintele din jurnalul ei stau chezășie pentru
sentimentele sincere și de preaplin ce i le-a purtat: „Țării mele și
Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut
pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. și totuși, din
marea dragoste ce ți-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajungă încă
odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când
am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mandră de țara mea de
baștină, și am îmbrățișat o noua naționalitate, m-am străduit sa devin o buna
Româncă. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat trăiește: abia după moarte este
pomenit sau dat uitării. Poate de mine va veți aminti deoarece v-am iubit cu
toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternica, plina de avânt:
mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (…) Te binecuvântez,
iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit
în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am
văzut-o întregită, a cărei soarta mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu
veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică
printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.” Conform dorinței
sale inima i-a fost depusă în Capela Stella Maria la Balcic, dar în anul 1940,
când România pierde Cadrilaterul, localitatea Balcic se pierde și ea. Datorită
acestui eveniment istoric, inima reginei Maria, aflată pană la acea dată în
Capela Stella Maria, a fost adusă la Castelul Bran și așezată într-un spațiu
special amenajat, săpat în stânca muntelui de lângă castel. 

Pensiunea
unde am fost cazata s-a aflat în cel mai cunoscut și frumos areal cu turism
rural din România, zona Bran-Rucăr și a avut un nume predestinat parcă: Dor de
munte. 
Am petrecut un
sejur minunat alături de oameni dragi, bucurându-ne de acel colț de rai.
Mâncarea și gazdele au fost incredibile. Ne-am simțit binecuvântați cu
adevărat. Cu rucsacul în spate am descoperit poteci neumblate, am cules flori
de soc, de sunătoare, sovârf, cimbrișor și coada șoricelului. Am inspirat aerul
curat și plin de miresmele divine ale florilor de câmp, am alergat și ne-am
jucat cu fluturii, ne-am împrietenit cu câțiva câini ciobănești, care, contrar
renumelui, erau blânzi și prietenoși. În una din zile am descoperit Cheile
Grădiștei unde s-a construit un centru sportiv și spa după cele mai exigente
standarde și unde natura este așa generoasă în panorame și peisaje idilice cu
cai, oameni cosind sau vaci ce pasc pașnic pe pășuni virgine.

În drum am întâlnit biserici străvechi,
construcții impresionante prin încărcătura istorica și frumusețea arhitectonică,
 înfățișate grandios de peisajul întâlnit.

În una din zile am vizitat Peștera Liliecilor, in
localitatea cu același nume, unde am făcut cunoștință cu unul din cei mai carismatici
„ghizi” pe care i-am întâlnit vreodată.

Acel om era o enciclopedie ambulantă,
oferindu-ne informații de la plante medicinale până la simbioza om-natură din
fiecare anotimp, despre peșteri, animale sălbatice, fabrici de ciment sau
domnitori din zonă, culminând cu yin și yang, lucru care ne-a uimit peste
măsură. Mersul molcom, agale și poveștile despre strămoșii noștri, peisajele
inedite, locurile unice sunt motive suficiente să te stimuleze să păstrezi
curată România ca să te poți și tu bucura de frumusețile neîntinate ale ei! 
Avem o țară frumoasă, tezaur de
obiceiuri și locuri inedite, leagăn de vise și speranțe într-un viitor mai bun!
Te îndemn să respecți România, locurile ei, pentru că este țara ta natala, iar
fiorul autentic nu poate străbate decât o inimă de roman!

Lasă un răspuns