ales să uit de urât și de prefăcătorie, de disimulare și lucru
impus și am evadat din cotidian pentru câteva zile pe o plajă de
vis, la Vadu, județul Constanta. Locul face parte integrantă din Rezervația Naturală a Deltei
Dunării și este de o sălbăticie de care poți deveni dependent,
mai ales după agitația și canicula orașelor de beton din care
venim. Ne trezeam și ne culcam cu zgomotul valurilor mării și
atât. Nici nu aveam nevoie de mai mult. Nisipul fin ce-ți „îmbrăca”
fiecare pas, ca un „cadou” binemeritat oferit picioarelor
obosite, scoicile și cochiliile de melci răsfirate la tot pasul,
îndemnându-te să le culegi, briza inconfundabilă a mării ce te
făcea să-ți relaxezi nările avide și să o cauți „flămând”
tot timpul, pescărușii ce-și „țipau” jucăuși libertatea în
zenit și apa verde-albăstruie sunt doar câteva motive pentru care
a meritat izolarea.
pe cer, în fiecare dimineață, alternând de le nuanțe de roz pal,
spre galben-oranj aveai privilegiul să te plimbi alături de
cormorani, pescăruși și alte păsări minunate aflate în acest
areal și să beneficiezi de ultravioletele acelea sănătoase,
căutate de toată lumea la mare. Sentimentul era înălțător! De
început de lume și de puritate!
facilitățile de care unii dintre noi vor să beneficieze, adică
hoteluri de lux gen all – inclusive și trebuie să te organizezi
singur începând cu apa curentă și mâncarea și pană la duș,
totul poate fi considerat o lecție de viață și implicit de
supraviețuire care să-ți amintească că ești viu, că trăiești. Oportunități de cazare se găsesc în satul Corbi sau chiar în Vadu, dar pană la malul mării trebuie să mergi o distanță destul de mare. Răsăritul și apusul au fost momentele cele mai grandioase, iar
faptul că păsările erau blânde și te însoțeau la tot pasul îți
dădea impresia ca ești singur, la începutul lumii sau un Noe
bucuros să apere viitorul planetei.
Plimbările pe malul mării,
nisipul auriu ce se încingea sub tălpi, imaginea marii agitate, îți amintesc senzații
uitate, iar jocul cu mingea de volei te transforma în copilul ce
erai mai ieri. Prepararea cafelei la ibric de cupru, pe nisip, la malul marii, poate fi începutul unei dimineți fabuloase si al unei povesti romantice de dragoste. Totul tine de viziune si de felul tau de a fi. Daca pleci cu ideea ca esti izolat si nu ai conditii, s-ar putea sa nu te simti in largul tau.
M-a uimit afluența de turiști străini cu un
respect profund față de natură, pregătiți pană în cele mai
mici detalii, cu terase în aer liber ce-i protejau de arșița
orelor amiezii și de invazia de țânțari anofel și bărzăuni de
seara. Cu siguranță știau mai multe decât noi, pentru că erau
dotați cu tot felul de ustensile utile acolo. Una peste alta,
peisajul, briza, fauna de acolo merită orice sacrificiu. Apa este o
îmbinare între sărată și dulce, iar faptul că nu are adâncime
prea mare pe o distanță considerabilă față de mal, face
destinația ideală pentru întreaga familie, adică și pentru
copii. De reținut este că trebuie să pleci pregătit pentru orice,
cu trusă de prim ajutor, apă potabilă, mâncare care sa nu fie
perisabilă, eventual legume pe care sa le faci la grătar, cum am
procedat noi, lemne sau cărbune pentru a improviza un grătar,
chibrituri, spray sau creme pentru țânțari, umbrele de soare sau
terase pentru orele când nu se poate face plajă, corturi bineînțeles și niște mașini de teren gen Land Rover sau Lexus
pentru că e terenul cam accidentat.
Zona
este foarte frumoasă, merită să fie explorată! E și cetatea
Histria în apropiere pentru pasionații de istorie, cu vestigii ale
strămoșilor. Iar Muntii Macinului, aflati in drumul nostru, au un farmec deosebit! Este ceva inedit, de neuitat!
Dacă ajungeți pe
acolo, vă îndemn să respectați natura, să nu lăsați gunoaie,
pentru că vor și alți oameni să se simtă răsfățați de natura!