Un tainic joc al simțurilor îi învălui pe cei doi iubiți
care nu se puteau desprinde unul din brațele altuia. Tangoul primordial al
sentimentelor autentice îi învăluia de fiecare dată când se aflau în apropiere.
Era acel suflet pereche de care toată lumea vorbea, era doar o vibrație înaltă
care era resimțită prin toți porii sau doar parfum de amintiri retrăite într-un
prezent continuu? Nu mai conta, era mai important că era adevărat, era acolo,
în prezent.
care nu se puteau desprinde unul din brațele altuia. Tangoul primordial al
sentimentelor autentice îi învăluia de fiecare dată când se aflau în apropiere.
Era acel suflet pereche de care toată lumea vorbea, era doar o vibrație înaltă
care era resimțită prin toți porii sau doar parfum de amintiri retrăite într-un
prezent continuu? Nu mai conta, era mai important că era adevărat, era acolo,
în prezent.
Ela
a iubit mereu cu intensitate pe câte cineva sau ceva, pentru că așa a simțit și
nu a făcut acest lucru din obligație, ci pentru că așa i-a dictat sufletul. A
iubit viața mereu și au fost momente când sentimentul a fost reciproc. Gânduri
mascate se ascundeau după perdeaua minții, asmuțind câinele de veghe,
conștiința, asupra tenebrelor ce-i umbreau sufletul încercat. Nu a capitulat niciodată,
a luat totul cum a venit, a încetat să-și mai pună întrebări al căror
răspunsuri nu îl știe sau dor prea tare. Începuse să vadă maturitatea ca pe o
insulă exotică pe care aveai acces, dar unde scăpa cine putea. Și a început să
trăiască plenar.
a iubit mereu cu intensitate pe câte cineva sau ceva, pentru că așa a simțit și
nu a făcut acest lucru din obligație, ci pentru că așa i-a dictat sufletul. A
iubit viața mereu și au fost momente când sentimentul a fost reciproc. Gânduri
mascate se ascundeau după perdeaua minții, asmuțind câinele de veghe,
conștiința, asupra tenebrelor ce-i umbreau sufletul încercat. Nu a capitulat niciodată,
a luat totul cum a venit, a încetat să-și mai pună întrebări al căror
răspunsuri nu îl știe sau dor prea tare. Începuse să vadă maturitatea ca pe o
insulă exotică pe care aveai acces, dar unde scăpa cine putea. Și a început să
trăiască plenar.
Când
începuse cu adevărat să fie realistă, să uite de naivitate și feți frumoși? Nu
mai ținea minte, dar știa că procesul a fost incredibil de dur și a măcinat în
ea cum macină apa în piatră, încet, dar sigur. Nici măcar nu mai realiza dacă
șlefuirea a dus la rezultatul scontat, a simțit că pe traseu a pierdut multe,
însă s-a câștigat pe ea. Joaca cu literele a fost mereu firească, iar când se
așeza în fața laptopului sau a colii de hârtie se crea o conexiune greu de explicat,
iar totul ducea spre niște experiențe frumoase.
începuse cu adevărat să fie realistă, să uite de naivitate și feți frumoși? Nu
mai ținea minte, dar știa că procesul a fost incredibil de dur și a măcinat în
ea cum macină apa în piatră, încet, dar sigur. Nici măcar nu mai realiza dacă
șlefuirea a dus la rezultatul scontat, a simțit că pe traseu a pierdut multe,
însă s-a câștigat pe ea. Joaca cu literele a fost mereu firească, iar când se
așeza în fața laptopului sau a colii de hârtie se crea o conexiune greu de explicat,
iar totul ducea spre niște experiențe frumoase.
Știa
că era pe o margine de lume, iar acea lume oricând se putea prăbuși, știa însă că
nu este singură și descoperise că nu se iubise suficient, că altele au fost
prioritare, că încercase să mulțumească pe toți, dar e știut că acest lucru e
misiune imposibilă. Se uita în urmă și își reproșa că iubise prea mult, încât
uitase de ea. Sacrificiul de sine a fost un cadou prea puțin apreciat, iar
viața a învățat-o ce înseamnă respectul, simplitatea, modestia. Uneori credea
că a găsit piatra filozofală, iar alteori se simțea doar un luptător pașnic cu
vestitele mori de vânt, ca oricare muritor.
că era pe o margine de lume, iar acea lume oricând se putea prăbuși, știa însă că
nu este singură și descoperise că nu se iubise suficient, că altele au fost
prioritare, că încercase să mulțumească pe toți, dar e știut că acest lucru e
misiune imposibilă. Se uita în urmă și își reproșa că iubise prea mult, încât
uitase de ea. Sacrificiul de sine a fost un cadou prea puțin apreciat, iar
viața a învățat-o ce înseamnă respectul, simplitatea, modestia. Uneori credea
că a găsit piatra filozofală, iar alteori se simțea doar un luptător pașnic cu
vestitele mori de vânt, ca oricare muritor.
Primăvara
avea darul să-i trezească la viață sentimente și amintiri adânc îngropate, dar
tot ea, cu miresmele ei proaspete și culorile pastelate o făceau să iubească
viața mai mult ca în orice anotimp. Își plimba degetele lungi prin părul rebel care
se încăpățâna să stea într-o formă și zâmbea ghiocelului din grădinea ce-și
mijea vrejul fraged sau primului copil din drumul ei. Învățase să împrăștie
doar vorbe bune și energii pozitive în jur, iar oamenii o preferau în
apropierea lor. Nici măcar nu depunea prea mari eforturi, pentru că era în natura
ei să fie generoasă, veselă și senină. Era la locul potrivit, în momentul
potrivit. Așa simțea.
avea darul să-i trezească la viață sentimente și amintiri adânc îngropate, dar
tot ea, cu miresmele ei proaspete și culorile pastelate o făceau să iubească
viața mai mult ca în orice anotimp. Își plimba degetele lungi prin părul rebel care
se încăpățâna să stea într-o formă și zâmbea ghiocelului din grădinea ce-și
mijea vrejul fraged sau primului copil din drumul ei. Învățase să împrăștie
doar vorbe bune și energii pozitive în jur, iar oamenii o preferau în
apropierea lor. Nici măcar nu depunea prea mari eforturi, pentru că era în natura
ei să fie generoasă, veselă și senină. Era la locul potrivit, în momentul
potrivit. Așa simțea.
Prima
întâlnire cu literele a fost în clasele primare, când fuga după ele a
mobilizat-o să scrie, să creeze. Nu era nimic forțat, iar totul curgea lin, ca
apa unui râu la vale. Compunerile create atunci și textele de mai târziu au
încurajat-o să persevereze și să alterneze acel amețitor dans al literelor care
au dus la un tango primordial care dezgolea mereu sufletul și îngenunchia trăirile autentice. Fie că era vorba de vârful peniței, fie că era vorba de tastatură,
parfumul acela înnebunitor și gustul de autentic o făceau să stea cu orele în
fața unui monitor sau a unor hârtii. Greu de înțeles, dar nu imposibil! Ela are
un pic din fiecare iubitor al literelor și de aceea e culpabilă de altele, dar
nu de neiubire.
întâlnire cu literele a fost în clasele primare, când fuga după ele a
mobilizat-o să scrie, să creeze. Nu era nimic forțat, iar totul curgea lin, ca
apa unui râu la vale. Compunerile create atunci și textele de mai târziu au
încurajat-o să persevereze și să alterneze acel amețitor dans al literelor care
au dus la un tango primordial care dezgolea mereu sufletul și îngenunchia trăirile autentice. Fie că era vorba de vârful peniței, fie că era vorba de tastatură,
parfumul acela înnebunitor și gustul de autentic o făceau să stea cu orele în
fața unui monitor sau a unor hârtii. Greu de înțeles, dar nu imposibil! Ela are
un pic din fiecare iubitor al literelor și de aceea e culpabilă de altele, dar
nu de neiubire.
Și a scris cu același dor și iubire pe o coală de hârtie, iar parfumul literelor, un parfum inițial, elegant, stilat ce lansa în aer promisiuni pasionale se insinua încet în suflet…
Gem
cuvintele
cuvintele
după
începutul timid,
începutul timid,
după
încercările de unire, derivare şi formare.
încercările de unire, derivare şi formare.
Ni
se dezvăluie plenar
se dezvăluie plenar
prin
mesaje simple de iubire
mesaje simple de iubire
ce
exprimă esenţa divinului din ele,
exprimă esenţa divinului din ele,
dar
şi trivialul lumii, cu un contur alb, transparent,
şi trivialul lumii, cu un contur alb, transparent,
impropriu
al literelor din alfabet,
al literelor din alfabet,
când
sunt lipsite de sens sau simţire.
sunt lipsite de sens sau simţire.
Gem
cuvintele de sensuri,
cuvintele de sensuri,
Iar
pulberea diafană găsită în piatra filozofală
pulberea diafană găsită în piatra filozofală
Pluteşte
în eter ca nişte bule de săpun.
în eter ca nişte bule de săpun.
Plâng
cuvintele neîncetat după credinţă,
cuvintele neîncetat după credinţă,
dar,
uneori, nu găsesc decât bucăţi din tăgadă.
uneori, nu găsesc decât bucăţi din tăgadă.
Sunt
sticloase, reci sau diafane,
sticloase, reci sau diafane,
profunde,
line sau efervescente,
line sau efervescente,
în
funcţie de miezul incandescent.
funcţie de miezul incandescent.
Cercuri
concentrice de sensuri formează un labirint
concentrice de sensuri formează un labirint
Ce
păstrează captivă înţelegerea.
păstrează captivă înţelegerea.
Prinsoarea
cu timpul va fi reuşită
cu timpul va fi reuşită
Când
vom înceta să alergăm după el zilnic,
vom înceta să alergăm după el zilnic,
Şi
vom înţelege tatonarea sensurilor,
vom înţelege tatonarea sensurilor,
doar
când ne vom reaminti,
când ne vom reaminti,
să
vorbim, să scriem şi să simţim.
vorbim, să scriem şi să simţim.
Poveștile au început aici. Găsiți în tabel și alte esențe de parfumuri memorabile! Mirela Pete, gazda poveștilor a propus tema de astăzi, iar Silving, Irina Beck a ales ca temă pentru 26 martie Parfumul dansului.
M-ai asezat in faţa unei coli albe de hartie si am inteles cat de greu se nasc, uneori, cuvintele si cat de fin este parfumul lor cand reusim sa le insiram pe firul imaginar care ne ajuta sa formam cuvintele prin care ne exprimam si sentimentele.
Viata ca o poveste frumoasa sa-ti fie! <3
Bine te-am regasit in jocul parfumat, Liliana!
Cam complicat sa ne descurcam intre atatea sensuri ale cuvintelor si intre atatea interpretari ale oamenilor care le traduc cum pot! 😀
Frumos textul tau inmiresmat!
O primavara minunata iti doresc!
” Compunerile create atunci și textele de mai târziu au încurajat-o să persevereze și să alterneze acel amețitor dans al literelor care au dus la un tango primordial care dezgolea mereu sufletul și îngenunchia trăirile autentice.” Cât de important este să începi să scrii, să ai curajul și încrederea în sine, spunându-ți : trebuie doar să mă așez în fața colii albe cu stiloul în mână și să scriu. Iar cuvintele curg firesc și superb, așa cum au curs și aici, la tine, în frumosul Parfum al literelor!
O primăvară de vis îți doresc , Liliana dragă!
mereu m-am gandit, compunerile din zilele de scoala cred ca au fost cel mai bun exercitiu pentru un copil ca sa poata intelege si invata sa iubeasca literele, sa poata simti farmecul cuvintelor asternute pe hartie…
am simtit acest farmec citind ce ai scris 🙂
ma bucur sa te regasesc, ma bucur ca Parfumul condeirilor ne stange din nou laolalta 🙂