Autor: Liliana
Parfum suav de Crăciun
Era unul din acele momente magice premergătoare Crăciunului, iar agitația spiridușilor mă făcea să rememorez acele amintiri încărcate de farmecul pe care doar Ajunul te ajută să le regăsești într-un ungher al sufletului pe care îl credeai inert, insensibil,uitat prin noianul acela stufos și vesel din cufărul vieții.
Crăciunul,dragii mei, este o sărbătoare a familiei, a regăsirii și nu o spun doar pentru că sunt Moș Crăciun, ci pentru că, așa este. E un adevăr intangibil. Îmi place atmosfera aceea, parfumul unic, fericirea ce se citește pe fiecare chip, sub diverse forme, un surâs timid, un zâmbet larg, doi ochi oblici sau o grimasă șugubeață, totul exprimă nerăbdarea, încântarea, așteptarea surprizei ce va veni pentru fiecare, după sufletul lui. Mirosul de portocale decojite şi de bomboane glazurate, de ciocolată caldă, de crengi de brad şi de cozonac întregesc tabloul Crăciunului. Neastâmpărul și bucuria primei zăpezi, bulgăreala, mătăniile prin zăpadă sunt specifice copilăriei, dar practicate asiduu și de adulți, pentru că, e și un moment al autenticității, al renunțării la măști și al reîntâlnirii cu sinele. Ce sărbătoare se mai poate lăuda cu asemenea reușite? Și nu-mi arog vreun drept sau vreo laudă nemeritată, pentru că, de Crăciun sărbătorim Nașterea Domnului, să nu uităm!
Crăciunul aduce cu el multă magie, începând cu împodobitul bradului, cumpărarea cadourilor, pregătirea meniului de sărbători, colindele cântate în jurul bradului, mersul în vizită, veselia unică. Scârţâitul zăpezii sub tălpi, ridicarea oamenilor de zăpadă, feeria şi jocul fulgilor de nea, săniuţa pregătită pentru derdeluş, căciula, fularul şi mănuşile din lână care s-au udat de la bulgării învârtiţi cu migală în palme şi apoi aruncaţi în grabă, sunt alte momente magice… E timpul potrivit pentru a ne cere iertare, pentru a ne împăca cu noi înșine și a ne primeni de răul acumulat peste an. Sunt bătrân și am văzut multe la viața mea, iar traiul meu în Laponia nu e doar roz. Sunt și zile în care gerul aruncă săgețile lui tăioase peste palatul meu, iar renii tremură de frig, eu încep să simt povara anilor în oasele mele bătrâne, dar apoi încep să se înfăptuiască minunile care doar de Crăciun sunt posibile. Toate incovenientele sunt uitate, iar cadourile pe care un an întreg le-am pregătit pentru cei cuminți și vrednici sunt expediate cu dragoste la destinație. Fiecare scrisoare este analizată cu atenție și dorințele fiecăruia sunt îndeplinite, dacă e cu putință. Renii mei năzdrăvani zboară iute spre fiecare casă, după ce consumă porumb magic, mânați de dorința ce ne unește pe toți, aceea de a aduce un strop de fericire în sânul fiecărei familii. Toate fetițele și băieții așteaptă nerăbdători sub brad, să găsească cadoul dorit. Și mă refer aici și la cei mari, nu doar la cei mici. De Crăciun toată lumea își dorește câte ceva. Albul acela care cade din zenit în fiecare iarnă, în Laponia mai mult decât în alte părți ale lumii, are darul de a șterge din griul și urâtul din jur, de a spăla păcatele anului trecut, pentru că ninge cu dragoste din cer. Dumnezeu ne amintește că este alături de noi și ne iubește necondiționat!
Vă mărturisesc ceva! Cel mai greu mi-a fost de fiecare dată să găsesc cadourile potrivite pentru cei din familia mea. Nu sunt pretențioși, dar eu sunt cel care îmi fac mereu mustrări de conștiință, gândindu-mă că i-aș putea dezamăgi chiar pe cei care-mi sunt cei mai apropiați. Astfel, în fiecare an aleg cadouri diferite, originale și utile. Anul acesta mi-am propus să-i uimesc. Soției mele dragi i-am pregătit o surpriză. Parfumul Angel Passion Star de la Thierry Mugler este un parfum oriental vanilat de damă care o va învălui într-un miros delicios, irezistibil. Îndrăzneț, pasional, plăcut la vedere și irezistibil. Transformarea celestei și legendarei sticluțe albastre de forma unei stele, în una roșie, adaugă o notă de strălucire și atractivitate, de care va fi iremediabil îndrăgostită. Cât timp va purta acest parfum va fi un Crăciun perpetuu. Notele de vârf sunt pepene, nucă de cocos, mandarină, coacăze, iasomie, bergamotă si vată de zahar. Ce sărbătoare a simțurilor! Inima este reprezentată prin notele de mijloc cu iz de miere, caise, mure, prune, orhidee, piersică, iasomie, lacrămioare, trandafir. O vară în plină iarnă! Finalul va fi apoteotic prin notele de bază cu boabe de tonka, ambră, paciuli, mosc, vanilie, ciocolată neagră și caramel. Arome de poveste! Un parfum minunat pentru soția lui Moș Crăciun și nu numai! Nu credeți? Sper din tot sufletul că o voi surprinde în mod plăcut, iar spiritul sărbătorilor de iarnă să ne ajute pe toți să devenim mai buni, mai iertători şi generoşi, mai apropiaţi de cei dragi!

Tot răul acumulat în suflete să plece, iar lumina, iubirea să-și facă loc, să rămână!
Zile senine în suflet cu multă sănătate! Nu încetați să credeți în minuni! Sărbători liniștite și bucurii nemăsurate!!!
O poveste de succes
oameni din toate categoriile sociale, la etajul patru al clădirii impunătoare unde
era sediul. Fiecare om era după tiparul propriu: unii mai înalţi, alţii mai
scunzi, mai din topor sau mai scuturaţi şi tot în acel loc, mai erau şi nişte
apartamente particulare. Larma de pe holuri te ducea vag cu gândul la frământarea
de la revoluţie, la trepidarea şi încordarea de atunci. Trecuseră ceva ani, se
schimbase de multe ori conducerea, iar citatele cu aer corporatist, cu tentă
vădită de comercializare a orice, stăteau sfidătoare în faţa mulţimii de
gură-cască. Sperau că vor fi cei aleşi la una din emisiunile cu tentă bolnăvicioasă
spre macabru sau dramatic. Canal TV era printre liderii de audienţă pe acea
nişă şi reporterii alergau la propriu după ştiri mocirloase şi de-a dreptul
fade, ce speculau slăbiciunea umană, grotescul. Între timp se pronosticau
şansele de reuşită a unei întrevederi cu un boss, un mahăr sau măcar vreo
persoană importantă care să deschidă o uşă, ceva…
stăm degeaba pe aici! Vedetele sunt din ce în ce mai puţine, iar fără ele, nu
se face emisiunea. Unii moderatori mai aleg şi după moacă! spuse înţepat un
bătrânel.
mină inteligentă! Să arătăm că avem ceva la mansardă! completă cu obidă un
tânăr pletos.
credeţi că veţi fi aleşi după osatură? Cazul este important! Orice mână întinsă
trebuie să spună o poveste, ştiaţi? Filantropica m-a învăţat că şi cerşitul e o
artă… îşi exprimă opinia un tatuat cu privirea în ceaţă.
cred pe cuvânt, dar eu sunt într-o situaţie disperată! Am rămas fără
apartament! Sunt pe drumuri! mormăi un bărbat între două vârste.
crezi că are timp de povestea vieţii tale? Şi, în plus, eşti sigur că nu te-a
săpat vreun nepot sau fiu de-al matale? Sau vreo rudă binevoitoare care vă
vizita mai des? spuse hâtru, un binevoitor.
la oricine! Mai vin nepoţii în vizită, dar ei sunt aşa drăgălaşi…Şi sunt gata
mereu să ne ajute!
că apoi caută să te linşeze! Bani le-aţi dat pe mână?
când am avut nevoie de un transplant de rinichi, au sărit primii. Asta spune
multe!
cazul meu e vorba de o întreagă conspiraţie, de o caracatiţă cu tentacule lungi
şi mafiote care circulă în voie printre sărmanii de noi…
spiritele, se lansaseră ipoteze şi erau în curs anchete, care vor uşura mult
munca reporterilor de teren, ce vor înghiţi pastila! Cea mai mare dezamăgire ar
fi fost să rămână pe dinafară, înşelaţi în aşteptări. Dar, până atunci, visau
la clipa de graţie, când vor fi cei chemaţi în studio şi vorbeau vrute şi
nevrute, pentru încălzire.
interesant! Mascaţii au abuzat şi ne-au spart uşa aruncându-ne pe toţi pe
scări, cu lucruri cu tot. Aveau o hârtie ce semăna cu un mandat de percheziţie,
dar, am constatat că era o copie după actul de proprietate! De unde îl aveau,
era o mare enigmă! Triunghiul Bermudelor s-a extins, când nu mai găseam
originalul!
mulţi angajaţi, fiecare cu treaba lui, iar avalanşa de oameni se revărsa peste
ei, ca un tsunami, bombardându-i cu întrebări:
Mai aşteptăm mult?
sete! E inuman să stai atât în picioare!
cinci minute va veni directorul de programe şi va face o selecţie, iar restul
vor putea pleca! răspunse puţin fâstâcit un tânăr reporter. Haita de şacali îl
înconjură în trei mişcări şi începu cu tirul:
şi tu pe cineva mare, pe aici să ne ajute? se ploconi o femeie ce ţinea doi
puradei în braţe.
ajută-ne şi pe noi că băiatul nostru are leucemie şi trebuie să facă operaţie
în Spania!
grav, mânca-ţi-aş, are nevoie de o valvă la inimă, doar una singură, fir-ar să
fie, că altfel, moare! Poate no mai apuca să se însoare, dar măcar să
copilărească şi el… Vă rog! Aveţi milă!
toate cazurile acestea, dar nu vă pot ajuta cu nimic! spuse tânărul croindu-şi
drum printre corpurile bine tasate.
scăpase de sub control, iar oameni pestriţi se îmbrânceau de zor, mai abitir ca
la tradiţionalele cozi comuniste. Bossul apăru într-un costum impecabil croit,
înconjurat de subalterni grijulii, care încercau să-i uşureze trecerea. Misiune
imposibilă! Hoarda de tătari se năpusti animalic spre ţinta vizată, iar bunele
maniere au fost uitate cu desăvârşire! Toţi gesticulau şi vociferau în acealaşi
timp, încercând să se facă remarcaţi. Atunci a fost momentul crucial în care
s-a declanşat isteria! Unii cădeau pe jos şi se călcau în picioare, alţii ţipau
şi se rugau la Cel de Sus. Parcă era Apocalipsa!
zulufate păşeau delicat pe tocuri înalte, iar decolteurile şi rochiţele extrem
de scurte făceau înaintarea şi mai anevoioasă. Un liftier isteţ plăsmui o
diversiune ce reuşi să atragă un val semnificativ de oameni la uşa liftului,
iar vedetele s-au fofilat rapid pe lângă mulţimea flămândă după senzaţii tari,
ajungând la liftul pentru locatarii blocului. Erau salvaţi, dar liftierul
trebui să improvizeze din nou pentru a scăpa teafăr din strânsoare. Ţipete şi
îmbrâncituri sofisticate acopereau fondul sonor al holului.
înnebunit de tot? Vă dau afară pe toţi! Ce e asta? se auziră replicile tăioase
şi sonore ale şefului mare.
balamuc? Puţină decenţă! strigă nervos bossul.
luă locul vacarmului iniţial. Ochi speriaţi şi figuri consternate priveau
costumul central ce trasa directive. Deveniseră atenţi!
au probleme, dar nu le vom rezolva aşa! Încercăm să vă înţelegem pe fiecare şi
să găsim soluţii! Fiţi cu băgare de seamă! Suntem fiinţe civilizate! Şi noi,
aici, avem nişte standarde! Respectăm nişte reguli, ca oriunde! Durerea voastră
e şi a noastră, dar trebuie să fim mai îngăduitori! știa bine să atingă punctul
nevralgic. Se uita consternat în jur, iar atunci înțelese și mai bine că avea „frâiele”
în mână. Se gândi la o strategie și mai bună și atunci își aminti alegerea
făcută. Optase pentru dozatoare La Fântâna pentru a oferi angajaților săi un minimum de confort și calitate,
înainte de toate. Se felicita în gând pentru acea alegere.
păstrăzi cumpătul în situații limită și să gestionezi crizele la rece. Știa că dacă angajații sunt mulțumiți și randamentul e pe măsură. Apa este
unul din bunurile cele mai de preț ale noastre, iar hidratarea este importantă. La Fântâna aducea apa de izvor, pentru consumul zilnic și cu un conținut echilibrat, neutru. În combinație cu cafeaua se crea acea sinergie necesară unei zile optime. De aceea a optat pentru abonamentul Jubilo
și expressorul Senseo Sarista care râșnea 2 kilograme de cafea Kafune lunar, exact cât trebuia pentru redacția lor: 15 oameni în total.
Abonamentul avea un pachet complet de servicii: livrarea lunară a cafelei,
cantitatea aleasă, echipament în custodie, instalare, training de utilizare,
mentenanță și service. Tandemul apă și
cafea era mereu precursor al unor vești bune. Amprenta aceea memorabilă de
cafea te cucerea, era ca o declarație de libertate, tonică și fâșneață ca Italia
însăși. Propuse mulțimii să servească o cafea bună de la dozator și să se
calmeze. Holul începu să aducă arome îmbietoare și să descrețească frunți. A
fost o idee bună!
deciziile majore în compania unei cafele elegante la birou. Ce ar fi fost dacă
convoca de urgență tot personalul și ar fi propus soluții?!? Un consiliu
fulger, în fața unei cafele calde, ar fi impulsionat orice novice să prindă
curaj și să caute sublimul din el. Oare ar fi prea riscant? Ce avea de pierdut?
Oamenii aceia reprezentau un procent semnificativ al audienței la care visa. Cafeaua la birou are atuurile ei. Îți
dezmorțește simțurile și ajută sinapsele să se unească rapid creând lianturi
indestructibile, ce duc spre decizii foarte bune. Intră intempestiv în birou și tună:
vreau să întrunim consiliul reprezentativ al redacției! Avem de luat niște
decizii radicale! Pregătește cafea Kafune
pentru toată lumea! Secretara privi suspect spre șeful ei, dar puse mâna pe
telefon și anunță lumea. Chiar va fi consiliu! Era clar!
toată moștenirea tatălui său se ducea de râpă. Orice decizie era crucială
pentru viitorul companiei. Trebuia să găsească o știre bombă care să readucă
ratingul visat și să salveze onoarea. Se săturase de grotesc, voia normalitate!
Atât cât se putea în prezent! După ce ascultă câteva cazuri sociale care te
mișcau, un pui de om ce necesita o valvă ca să supraviețuiască, un alt copil ce
avea nevoie de operație, se gândi la cel care se va ocupa de ele. Discuții
interminabile începuseră în jurul unor subiecte neimportante. Avea nevoie de un
om capabil, integru, uns cu toate alifiile.
va ocupa de cazul fiecăruia! E un om competent şi cu dragoste de copii! E cel
mai bun! spuse şeful cel mare arătând spre tânărul din dreapta lui.
oameni îl asaltaseră din toate părţile pe eligibilul realizator de televiziune,
chipeş şi cu sânge rece în situaţii limită. Nu era şi acesta cazul… O zbughi
din două mişcări şi o întorsătură de călcâi, încât “invadatorii” nu au reuşit decât să
vadă o umbră ce se prelingea pe lângă pereţii holului. În fuga oarecum vinovată
reuşi să-i apostrofeze pe cei prezenţi că toate cauzele vor fi soluţionate,
dacă vor fi aşternute pe hârtie.
de oră pentru a lua reclamaţiile şi a consulta cazurile cele mai stringente!
mai strigă din celălalt capăt al holului, realizatorul „norocos”.
redacţie şi se aşeză pe scaunul din faţa propriului birou. Teancuri imense de
hârtii tronau nestingherite la vedere, iar colegii lui începuseră deja să-i
arunce ocheade pizmuitoare.
ziua ta norocoasă? Ai călcat în ceva?
Am de lucru! aruncă în grabă replica şi se împinse în uşa batantă ce ducea spre
dozatorul de cafea. Era momentul lui relaxare, locul în care ideile curgeau
neîngrădite de nici un fel de deadline sau șef de carton. Lângă dozatorul La Fântâna, unde își savura zilnic
cafeaua cu arome diverse se simțea în elementul lui. Astăzi avea chef de o
aromă persistentă și o cremă catifelată care să-i calmeze gândurile sinistre
ce-i guvernau mintea și să-i mângâie buzele uscate după știri “suculente”. Apăsă pe buton și
simțea că ziua lui se va schimba. Notele de miere și migdale îi mângâiau
delicat papilele gustative, iar norii se risipeau. Tot acolo, o femeie extrem
de elegantă şi frumoasă îşi servea cafeaua afectată. Parcă plângea. Aburii
cafelei îi aduseră spre nări arome intense și persistente. Îl recunoscu
imediat: era parfumul lui preferat, de cafea autentică.
întrebă Vasilescu, iar ochii galeşi ai mimozei se îndreptară spre el. Parcă îi
recunoscu chipul dintr-o revistă.
răspunse ea, dar hohote de plâns se stârniră ca la un semn divin.
insistă nenorocitul.
vă stimez şi vă apreciez munca! Sunteţi jurnalistul meu preferat! perora cu o
voce piţigăiată stimabila actriţă de ocazie.
avântă în necunoscut, Vasilescu…
vă trebuie! O ştire bombă! Informaţii incendiare despre Creţulescu, un mafiot
notoriu! Două milioane şi vă dau sticul!…
Nici măcar nu vă cunosc! Cine îmi garantează că informaţiile sunt autentice?
femeie curată! Sunt sinceră până la străveziu! Mă numesc Popescu Dorina şi sunt
studentă în ultimul an la Drept. Trebuie să mă credeţi! Am venit aici pentru
dumneavoastră! Puteam să merg la alte televiziuni, dar aici ştiu că oricine îşi
găseşte dreptatea. Poate oferta în alte părţi era şi mai tentantă…
acolo? întrebă sarcastic Vasilescu. Chiar că e ziua mea norocoasă! şuieră
printre dinţi şi îşi luă cafeaua comandată. Haideţi la mine în birou şi mai
vedem! îi spuse afectatei…
desconspir identitatea! Ori mă credeţi, ori nu!
eu familie, o chirie mare pentru o amărâtă de garsonieră, nu am două milioane!
Vă pot da doar un milion!
batem palma!
amărât, nu înţelegeţi? Dacă e o păcăleală?
ştirea zilei!
doi paşi de femeie, o măsură din cap până în picioare şi uşor ezitant, adăugă:
număr de telefon unde vă pot găsi oricând, pentru confruntare! Uitaţi şi
milionul! spuse scurt şi-i întinse bancnota.
degetele subţiri şi sustrase cu dexteritate banul, depunând acolo sticul
compromiţător.
scăpa cu una cu două, dacă mă păcăliţi! spuse ameninţător Vasilescu, dar când
se întoarse, holul era gol.
știre care invadă toate canalele de televiziune și salvă compania de la pieire.
Omul negru a fost ascuns, iar trepădușii din redacție erau mai vioi ca oricând.
Asta înseamnă o poveste de succes!
Articol scris în cadrul Spring Superblog 2017!