Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Astăzi am chef de poezie şi vă dedic şi vouă aceste frânturi pentru a-mi spune ce părere aveţi . Autorul vă las să-l ghiciţi!

Am legat…

„Am legat copacii la ochi

Cu-o basma verde

Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat

Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi

Cu-o basma de nori

Şi le-am spus să mă găsească

Şi păsările m-au găsit

Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi

Cu un zâmbet,

Şi tristeţea m-a găsit a doua zi

Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi

Cu nopţile mele

Şi i-am spus să mă găsească.

Eşti acolo, a zis soarele.

După timpul acela,

Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,

Mi-au zis toate lucrurile

Şi toate sentimentele

Pe care am încercat să le leg

La ochi.”

Scoica

„M-am ascuns într-o scoică, pe fundul mării,

Dar am uitat în care.

Zilnic mă cobor în adânc

Şi strecor marea printre degete,

Să dau de mine.

Uneori mă gândesc

Că m-a mâncat un peşte uriaş

Şi eu îl caut acum pretutindeni

Să-i ajut să mă înghită tot.

Fundul mării mă atrage şi mă înspăimântă

Cu milioanele de scoici

Asemănătoare.

Oameni buni, eu sunt într-una din ele,

Dar nu mai ştiu care.

De câte ori nu m-am dus drept către una,

Spunând: ” Acesta sunt eu”.

Când deschideam scoica

Era goală.”

Zilnic ne coborâm în interiorul nostru să ne regăsim şi dacă reuşim e încă o victorie proprie care ne îndeamnă să continuăm cu aceeaşi frenezie şi încântare căutarea. Stările contradictorii ale eului ne nedumeresc uneori şi ne bulversează lumea interioară. Uneori confuzi, alteori grăbiţi, fericiţi o clipă, apoi din nou trişti, curajoşi un timp, laşi apoi, titani şi din nou oameni, câteodată ascultăm inorogii vorbind, apoi intrăm în firesc cu aceeaşi obişnuinţă şi dor de regăsire. Suntem datori să încercăm măcar… Voi aţi reuşit?