Merele iubirii noastre

„Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.” (Pildele lui Solomon 25:11)
Simbolistica merelor, începe pentru mine, într-o zi de vară solară şi plină de parfumuri rare. Alergam ca un fluture răzvrătit, încercând să culeg toate culorile şi miresmele anotimpului. Gustam dintr-un măr verde, dulce-acrişor şi priveam distrată joaca celorlalţi companioni de aventură: două fete şi doi băieţi, ce încercau să echilibreze balanţa sorţii, din vârful rachetelor de tenis. În pauză gustau şi ei mere şi spuneau glume. Merele, încă de atunci, simbolizau iubire, tinereţe, frumuseţe şi bucurie.
Merii din curtea părintească au fost mereu un reper pentru cuvântul ACASĂ. Foșnetul frunzelor de măr mi se pare cel mai familiar sunet după glasul părinților. Primăvara, când ramurile de măr își îmbracă rochițele roz ale rodului viitor, este anotimpul meu preferat. Recunosc că și toamna își imprimă mirajul în sufletul meu cu aceeași intensitate ca și vara sau primăvara, dar anotimpul renașterii ocupă primul loc în ierarhie. Merii mi-au fost leagăn al copilăriei. Mă cocoțam în vârful lor ca o veveriță, admirând panorama curților vecine. Parfumul subtil și pur îmi umplea nările și mă încărca de energie. Se știa că eram cunoscut cascador şi acrobat amator prin merii din curtea proprie, o masculinizare voită, pentru că escaladarea printre crengile pline de capcane, albine şi viespi roind neîncetat sau alte insecte la fel de hotărâte, nu era calea aleasă nici măcar de cei mai temerari. Îndrăgeam sentimentul acela de a fi deasupra lumii şi de a admira splendoarea naturii. Culegeam merele coapte, ce-şi ascundeau obrajii stacojii sau galbeni aurii, printre frunzele verzi, ca nişte fuste elegante. Acolo, sus, s-au născut poveşti, sub imperiul culorii roz arborată cu semeţie de florile de măr, poveşti menite să vindece, să aline, să ofere confort şi să încurajeze explorarea. Acest pom, plantat în Grădina Edenului, simbol al imortalităţii, dar şi al tentaţiei, mi-a legănat visele de copilă şi adolescentă, iar asocierea lui cu pământul făgăduinţei, într-o livadă de meri din Asgard a reuşit să-mi înflăcăreze idealurile aflate într-un proces fragil de construcţie. Am ales să caut răspunsuri, să gust merele edenice, fiind prea vulnerabilă şi socotindu-mă „cea mai corectă”, aşa cum Hera şi Athena au crezut că sunt, în pofida Afroditei. Mărul discordiei aruncă săgeţi şi acum în sufletele pline de ură, gelozie şi urât. Dar, merele iubirii, gustul lor copt, parfumat şi plin de frumos a învins de fiecare dată. Am reuşit să strâng în panerul meu plin cu vise coapte, doar merele parfumate de iubire, de frumos şi încălzite de soare. Seva aceea, plină de arome unice, m-a scos la limanul unde o barcă cu vele stătea mereu gata de plecare într-o călătorie.
Au urmat ani în care singurul gust, latent încă din copilărie, era gustul de nou pentru nou, de iubire, din iubire. Iar gustul de nou era invariabil, cel al mărului parfumat, care spunea poveşti cu zei şi regi, cu alungări din grădini paradisiace, dar era cel care îmi potolea pofta de cunoaştere. Era gustul iubirii autentice, necondiționate.

Fructele iubirii noastre le putem mereu culege, dacă reuşim să ne protejăm de mizeria tenebrelor din noi înşine şi să ciripim în luxură cântecul luminii ce curge prin noi. Un ideal dulce, cu parfum de meri în floare, o mireasmă a modestiei, curtoaziei şi frumuseţii ancestrale!

Vă salut cu drag! 🙂 Parfumul merelor îl găsiți în cadrul Clubului Condeielor Parfumate la Mirela Pete pe blog, tema fiind propusă de Elina.
Be Delicious DKNY by Donna Karan! Don’t forget!
delicioasa
Pandhoraa

Merele tale cu aroma de copilarie, coapte fiind de trecerea timpului, au gust de poveste.
Primavara e si anotimpul meu preferat si cred ca putini pomi infloriti pot fi atat de fermecatori precum marul, putine flori au delicatetea catifelata si carnoasa a florilor de mar.
Multumesc pentru parfumul de mere verzi si pentru delicata atingere a merilor infloriti, primavara 🙂

Liliana

Îmi plac toate anotimpurile, dar primăvara are ceva special! E posibil să fie din cauza renașterii naturii și pentru că atunci sunt născută! Toamna are și ea locul ei privilegiat, dar asta e altă poveste! 🙂
Mulțumesc, Elina pentru trecere!

Mona

Mărul… mereu prezent. Și amintirile mele au parfum de mere, au urme de julituri de la cățărat deasupra lumii și câte și mai câte!
Mi-a plăcut foarte mult această poveste, această amintire!
Mă bucur că te-am descoperit! O zi minunată să ai!

Liliana

Da, merii înfloriți și plini de roade m-au aruncat în copilărie! Aventurile de atunci, au dus spre explorarea și cunoașterea de mai târziu. Mă bucur că ți-au plăcut rândurile mele. Și pe mine mă încântă ideea că prin aceste povești ne descoperim unii pe alții! Zile senine și fericite! 🙂

Rux Copilarim

In copilarie aveam niste meri formidabili in fata blocului. Merele verzi erau atat de bune (dulci, nu acre acre, ca la alti pomi). Iar cand se coceau… ce minune !! Nu mai sunt meri ca atunci, meri romanesti. Si in livada bunicilor la fel. Dar nu mai e livada… nu mai sunt bunicii :(.
Ne-au ramas amintirile merelor de alta data, cu iubirea lor cu tot :).
Foarte frumoasa povestea <3!

Liliana

Da, ne-au rămas amintirile. Noi am avut norocul să le trăim și dacă avem posibilitatea să ni le reamintim cu diverse ocazii, bucuria este cu atât mai mare.
Mulțumesc pentru trecere și gânduri! 🙂

Ella

Marul verde, preferatul meu! 🙂
Dar si parfumul … asa ca „stay” Delicious! 🙂
Ma bucur sa te recitesc! O data mi se spunea … Minnie! 🙂
Duminica placuta!

Liliana

Heiii, mă bucur de reîntâlnire! Verdele e mereu prezent, chiar și la mere! 🙂
Voi încerca să-ți urmez sfatul! I’ll „stay” Delicious!
Săptămână minunată, cu adieri plăcute!

Mirela

Dragă Liliana, am ajuns târziu la condeierii mei dragi, dar așa a fost, ieri familia a fost suverană!
M-am bucurat mult să citesc rândurile tale pline de suflet, parfum, amintire și iubire!
Merii copilăriei, joaca, ibertatea, bucuria și primăvara! Eu simt dragostea ta pentru mărul înflorit, pentru viitorul măr fruct, care toamna, o altă iubirea mărturisită, va trona copt, aromat și dulce, în palmele tale primitoare.
Eti un suflet mare și povestea ta e plină de iubire, completă, e mărul care-și trăiește mândru anotimpurile dragi ție!
Îmbrățișări!

Liliana

Dragă Mirela, mă onorează cuvintele tale! Familia e pe primul loc și la mine! De fiecare dată trecerea ta îmi aduce bucurie pentru că simți cu acuratețe tot ce am vrut să transmit. Doar un suflet de artist minunat, așa cum ești tu, poate simți așa plenar!
Mulțumiri și îmbrățișări! 🙂

La capatul curcubeului

Deci, mărul cu fructele lui îmbietoare este vinovat pentru că a deşteptat în tine setea de aventură de lectură, de frumos şi iubire adevărată. Ne-ai purtat frumos într-o poveste adevărată cu arome proaspete de măr.
O toamnă cu bucurie, echilibru şi armonie îţi doresc, Liliana dragă! 🙂

Liliana

Da, mărul este vinovat! 🙂 Uneori avem nevoie doar de un imbold, iar dacă dăm ghes inimii apar aceste povești cu parfum de amintiri și viață. Mă bucur că ți-au plăcut rândurile mele!
Toamna să ne fie bogată în emoții pozitive! Salutări, dragă Dana! 🙂

Liliana

Bună, dragă Diana! Am simțit lipsa mesajelor tale! Viața ne-a prins în mrejele ei și timpul nu a mai avut răbdare. Mă bucur că parfumul și savoarea merelor ne-a apropiat din nou!
Zile senine și fericite! 🙂

Suzana

Cred ca trebuie multa forta pentru ca „sa ne protejăm de mizeria tenebrelor din noi înşine” si a culege „fructele iubirii noastre”!
Foarte frumos spus, ca si intreaga ta poveste. Explorarea lumii este cel mai minunat lucru pe care un om il poate face!
Si e interesant ca un astfel de copac a generat o astfel de cale. Marul chiar este un copac miraculos!
O toamna minunata sa ai!

Liliana

Mărul a fost doar un pretext să-mi reamintesc de copilărie, de frumusețea fiecărui anotimp și iubire. 🙂 Explorarea face parte din natura mea.
Mulțumesc pentru aprecieri și trecere! Te mai aștept!

Mirela

Dragă Liliana, eu am ceva problemă cu logarea și cred că am ajuns la spam, am mai ajuns pe alt blog și trebuie să-mi recuperez parola WordPress.
E plină de aromă, gust și simboluri frumoasa ta poveste!
Mă bucur că un condeier a amintit și de Mărul discordiei, da, un măr era darul oferit iar cea mai frumoasă a creat discordia prin faptul că a fost aleasă. Din fericire, sufletele curate trec indiferente pe lângă sentimentele nefolositoare, alegând binele.
”Merii din curtea părintească au fost mereu un reper pentru cuvântul ACASĂ. ” Minunat, câtă iubire și savoare este în această nostalgică amintire!
Mărul, cel mai folosit, îndrăgit și apreciat simbol vegetal.
O toamnă cu aromă de mere îți doresc, liliana dragă!

Liliana

Dragă Mirela, mesajul tău a ajuns la mine. 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut trimiterea mea la mărul discordiei. Iar povestea cu meri m-a aruncat în copilărie cu atâta putere, ca pe noi toți, pentru că savoarea clipelor de atunci este irepetabilă și memorabilă.
Mulțumesc frumos pentru gânduri și trecere! O toamnă bogată în emoții pozitive îți doresc și eu! 🙂

Lasă un răspuns