Leapsa cu definitii!

De mult mi-am propus sa raspund invitatiei de a continua o frumoasa leapsa cu definitii, dar din nou planurile mele au fost demontate de mici capricii ale momentului si de probleme mult mai presante…Iata ca in cele din urma, am reusit sa ma apropii din nou de universul electronic si sa dau curs invitatiei lansata de Fly2sky si pentru care ii multumesc… 🙂
” Regula jocului e clara, dai o definitie, apoi alegi un cuvant din definitia ta si mergi mai departe! „
Pornesc de la ultima definitie a lui Fly2sky. Ce inseamna a vedea ? Din poezia lui Blaga am ales cuvantul inima si voi incerca o definitie:

-inima – ceasornicul delicat care masoara momentele unice din viata noastra si ne aminteste cat de vulnerabili si efemeri suntem…

-viata- intervalul de timp simtit de „la nastere pana la moarte, marcat de bataile sacadate ale inimii si incatusat in membrana sufletului

-timp- voluptatea secundelor, plenitudinea cresterii noastre, efemerul masurat printr-o clepsidra impartiala

-voluptate- traire intensa, simtire, daruire trup si suflet

-suflet- unii l-ar putea numi ideal, altii lucrul cel mai de pret, caldura, lumina, casuta in care fiecare aduna toate visele, credintele, faptele bune si savoarea vietii alaturi de oamenii alaturi de care calatoresc, tot binele

-bine-
Ce bine ca esti
de Nichita Stanescu

„E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.”

Valoarea lumii


Mai stim cat costa valoarea fiintei umane ?
Care e ultimul pret pe piata de desfacere a vietii?
Sau in vartejul dilemelor ne-am obisnuit doar sa valorizam tot ce ne inconjoara ?
Muscam din carnea obisnuitului si visam ca suntem demni de a fi zei…
Atingerea virtutii si cautarea unei vieti morale au ajuns
Sa fie doar reflexia trista a unei realitati sociale ?
Ce poate fi dreptatea cand rezolvarea problemelor si distribuirea bunurilor
Nu mai depind de egalitate, ci doar de satisfacerea unei placeri imediate ?
Sau poate de absurdul si sensul vietii uitat in coltul prafuit al felului de a fi al omului
Uneori prea primitiv in simturile sale si suficient lui insusi,
Care de la inceputuri a cautat doar senzationalul momentului
Si a uitat de valorea lumii in esenta ei ?