Primii fulgi

sursa
Vă amintiți bucuria primilor fulgi de zăpadă? Vă dedic o poveste scrisă de mine, acum ceva timp…
” Prima zăpadă va veni
   Şi nimeni nu va şti
   Când se va arăta
   Primul fulg de nea
   L-am aşteptat împreună la geam.
   Şi aşteptând, când m-ai atins
   Un foc în mine s-a aprins
   Şi atunci prima oară a nins,
   În palmă un fulg ţi-am prins.
   Şi-am înţeles că-i un mister
Cum cade dragoste din cer
Prima zapadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zapadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns şi zăpada ne-a adăpostit. ”  versuri din melodia cântată de Proconsul
Lumina ireală a lunii se reflecta în geamul ferestrei. Razele filtrate prin sticla opacă, încercau să imite vitraliile acelea colorate divin din biserici şi se jucau prin faldurile perdelei impunătoare. Era miezul nopţii, iar tânăra ascunsă între perne sări din pat cu părul răvăşit şi cu o figură consternată. Din nou o chinuia acel coşmar obsedant în care era urmărită de o umbră nedefinită care o ameninţa prin însăşi prezenţa ei. Tremura din toate încheieturile, iar lumina difuză a veiozei aprinse în grabă împrăştia şi mai multe umbre ciudate pe pereţi. Lumina era ca un fluture rănit. Femeia, vizibil răvăşită întârzia cu ochii aţintiţi într-un colţ al camerei pentru a-şi reveni. Inima i se zbătea în piept ca un  porumbel prins în capcană. Se lăsă la un moment dat peste pernele multe, într-un leşin voit. Mişcarea aceea leneşă îi descoperi genunchii netezi, iar aşternutul s-a şifonat sub greutatea bruscă. Pe tavan, din ce în ce mai insistent, umbrele şi luminile se fugăreau asemeni clipelor târzii din noapte. Părul lung s-a revărsat, iar corpul de felină speriată căuta căldura trupului alăturat. Nu găsi decât urma lăsată după ridicare şi o răceală mai mare o cuprinse. Oare ce se întâmplase? Şi el avusese un coşmar? Curiozitatea o făcu să sară din nou din pat, de data aceasta conştient şi tălpile ei atinseră parchetul rece şi stingher. La fereastra din balcon îl întâlni pe cel căutat, care fuma liniştit, iar glasul lui sonor în noapte o făcu să uite cu totul de coşmar:
– Ştii că a început să ningă? Este ireal!
– Chiar ninge? întrebă neîncrezătoare femeia somnoroasă. Adevărul era că îşi dorea nespus să apară albul acela imaculat pentru a şterge din murdăria de pe străzi. Cred că niciodată nu aşteptase aşa de nerăbdătoare prima zăpadă ca anul acesta. Alergă la fereastră şi îşi lipi nasul de geamul rece. Într-adevăr, fulgi mari şi pufoşi se înghesuiau în văzduh, pentru a poposi în cele din urmă pe pământul încă negru. Se simţea un fior de răcoare şi era un pui de ger încă de cu seară, semn că în curând va ninge. Pudra diafană ce se cernea din zenit părea într-adevăr ireală. O veselie instantanee amestecată cu amintiri calde a pus stăpânire pe femeia felină şi l-a apucat pe bărbat de mână, iar apoi a depus pe obrazul lui un sărut tandru ca o mică ofrandă. După ce au contemplat încă câteva minute bune jocul nebunesc al fulgilor de nea, s-au îndreptat spre cameră şi au sărbătorit împreună primii fulgi de anul acesta.
Un an minunat! 🙂
2020

Lasă un răspuns