România, țara mea de vis

Fiind o mare pasionată a călătoriilor, aș putea să aleg orice țară de pe mapamond, iar faptul că vorbesc o limbă de circulație internațională mă ajută și mai mult în acest sens. Cu toate acestea, voi alege mereu, pe primul loc, România, țara în care m-am născut. Voi simți românește indiferent unde voi fi și voi recomanda tuturor să viziteze România, nu doar dintr-un patriotism exacerbat, ci pentru că avem o țară minunată, cu toate formele de relief, cu zone unicat în lume și cu obiceiuri și tradiții pitorești.

E adevărat că această pasiune presupune mult timp și bani, dar, cu puțină chivernisire și stăruință vei reuși să economisești pentru o călătorie în țara ta. Garantat! Trebuie doar să-ți propui acest lucru și să cauți sprijin în adunarea informațiilor, mai întâi, dacă nu reușești singur. Acest ajutor poate veni din partea unui membru al familiei, unui prieten, unui profesor de geografie, unei agenții de turism sau cel mai la îndemână, al internetului nostru cel de toate zilele. Important este să selectezi informațiile de care vei avea nevoie, axat strict pe domeniile de interes pentru tine: muntele, marea, escaladatul, schiatul, înotul, parc aventura, muzee, mănăstiri sau pur și simplu drumețiile în aer liber.

Voi încerca să schițez un itinerar imaginar care să cuprindă unele dintre cele mai interesante obiective turistice pe care vei dori să le vizitezi, în calitate de călător pasionat, ca și mine. Nu este ușor, pentru că avem cum spuneam, o țară incredibil de frumoasă.

Dacă îți dorești să experimentezi ritmul orașelor, vei începe cu siguranță, cu capitala țării, București. Aici vei găsi un melanj între arhitectura bogată din perioada interbelică, mastodonții hidoși și gri din epoca comunistă și edificiile zvelte și preponderent din sticlă din ultimele decenii. Viața culturală din București este tot timpul plină cu evenimente de artă, muzică, petreceri și ai ocazia să simți micile plăceri ale aventurii urbane. Se știe că aici este cea mai mare clădire administrativă de uz civil din lume ca suprafață, Palatul Parlamentului. Ca obiectiv turistic, nu trebuie ratat nici Arcul de Triumf. S-ar putea să te bucure o plimbare cu autobuzul turistic. Îți poți planifica și câteva vizite la muzeele din oraș, iar spre seară să te plimbi prin Centrul Vechi.

BucurestiSursa Photo

Iașiul îți poate oferi și el delicii vizuale prin clădirile elegante și impresionante. Teatrul Național, Palatul Culturii sunt printre cele mai vizitate și admirate obiective ale orașului. Parcul Copou, cel mai vechi din Iași, este vestit pentru Obeliscul cu lei și teiul lui Eminescu unde iubitorii de frumos poposesc, pentru a admira natura în toată splendoarea ei.

Iasi

Sursa photo

Constanța este cel mai cunoscut oraș dobrogean, dezvoltat pe bazele fostei colonii grecești a Tomisului. Melancolică și foarte animată în sezonul estival, Constanța reușește să îmbine de minune statutul de oraș-port, cu cel de oraș-turistic. Găsim și aici muzee și atracții turistice: Muzeul Mării, Muzeul Național de Istorie și Arheologie, Teatrul Național de Operă și Balet, renumitul Complex Muzeal de Științe ale Naturii cu secțiuni diverse: delfinariu, planetariu, observator astronomic și micro rezervația de păsări exotice. Orașul acesta are un mix de culturi, etnii și stiluri arhitectonice care te pot copleși. Cazinoul de pe faleză, simbol al orașului, este încă în picioare, deși grav afectat de timp și intemperii, pentru a-ți vorbi de trecut și mai ales de prezent.

Constanta

Sursa photo

Brașovul dacă vrei să-l cunoști la pas, poți începe de pe strada Republicii, din fața Prefecturii. Te vor întâmpina de-a lungul a 500 de metri, clădiri superbe, cu magazine, cafenele, restaurante, pub-uri, dar și librării, cofetării și alte tentații. Piața Sfatului ar trebui să fie următoarea pe listă, pentru că acolo pulsează istoria orașului. În apropiere este Biserica Neagră cu stilul gotic medieval, grandios. Dacă vei căuta bine în zonă vei descoperi strada Sforii, vestită pentru îngustimea ei în toată Europa.

Brasov

Sursa photo

Cluj Napoca te întâmpină și el cu un Centru Vechi pentru a ține pasul cu ritmul urban. Frumusețea Bisericii Reformate de pe Ulița Lupilor, cea mai mare biserică gotică cu o singură navă din Transilvania și grandoarea Catedralei Sfântul Mihail te vor face să revii. Bulevardul Eroilor este de vis și acolo simți pulsul vieții. Arhitectura unică te va impresiona la tot pasul și îți vei dori să vizitezi muzeele tematice.

Cluj Napoca

Sursa photo

Timișoara, Sibiul, Sighișoara sunt alte trei orașe cu încărcătură istorică care ni se dezvăluie prin clădirile vechi cu iz de măreție. De exemplu, Sighișoara este singura cetate medievală locuită în prezent din Europa, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Mai sunt și orașe cum ar fi Oradea, Baia Mare care au investit în ultimii ani în renovarea arhitecturii și în care simți că ești ca în Occident.

Timisoara

Sursa photo

Natura sălbatică și Parcurile Naturale unice în lume de la noi din țară, ne fac mândri că suntem români.

Munții Bucegi sunt cei mai accesibili, prin căile rutiere și feroviare croite în interiorul lor, transformându-i în cei mai îndrăgiți munți din România. Valea Prahovei cu ale sale stațiuni dispuse una după alta, Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal contribuie la acest lucru. Atracții turistice din zonă sunt Babele și Sfinxul, monumente ale naturii, create prin eroziunea eoliană. Poți face popas la Crucea Eroilor Neamului de pe vârful Caraiman, construită în 1928 la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Din stațiunea Bușteni vei putea admira Crucea în fiecare zi senină.

Platoul Padina

Platoul Padina – Munții Bucegi sursa photo

În Delta Dunării vom întâlni un ecosistem unic, fiind a doua deltă ca mărime din Europa cu 5.800 kilometri pătrați. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1990 ca rezervație a biosferei și cea mai nouă formă de relief din România. Fauna și flora de aici te impresionează prin diversitate și frumusețe.

Delta

Sursa photo

Expedițiile pe culmile Munților Rodnei îți vor demonstra că țara noastră este neasemuită. Flora și fauna sunt de vis, iar trecerile de la 900 la 2.300 metri altitudine îți vor arăta habitate montane diferite și specii rare care trăiesc doar în România. Vara vei putea admira măreția Cascadei Cailor, în apropiere de stațiunea Borșa, din Maramureș.

Muntii Rodnei

Sursa photo

În Rezervația din Masivul Retezat doar temerarii își vor face drum, pentru că este o fortăreață de stâncă din care se înalță peste 20 de culmi ce depășesc 2000 de metri. Peisajele naturale de o frumusețe răpitoare, cele 54 de lacuri glaciare dintre care lacul Bucura este cel mai cunoscut și cel mai mare din România, te vor face să realizezi că ești doar un simplu călător.

Retezat

Sursa photo

Patrimoniul cultural și spiritual al țării noastre este neprețuit. Călușul este unul din cele mai interesante dansuri tradiționale românești și are loc în săptămâna Rusaliilor. Conform tradițiilor populare locale, acest ritual are puterea de a vindeca oamenii de boli, precum și de a-i proteja pe săteni și recoltele lor de forțele malefice. Ca o garanție a unicității și ceremonialului de excepție, a fost inclus de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității din anul 2005.

În Moldova noastră, cea cu grai dulce, poți descoperi meșteșuguri uitate și o arhitectură valoroasă. Pe acest tărâm mioritic poți vedea săteni cum își țes la război costumele populare, covoarele și cum creează diverse obiecte din lemn. Influențați de frumusețea plaiurilor și de bogăția pădurilor, românii au devenit în timp meșteșugari pricepuți ai sculptării lemnului. Dacă ești interesat de partea tradițională a țării poți descoperi cântece, dansuri și porturi populare deosebite. Nu vei fi doar un simplu observator, ci poți să participi în calitate de dansator de exemplu, la horele cu muzică tradițională.

Mănăstirile pictate din nordul Bucovinei sunt alte nestemate ale tezaurului național. Bucovina este una dintre regiunile în care tradiția se păstrează la adevărata ei valoare. Te va surprinde vestitul “albastru de Voroneț” din exteriorul mănăstirii cu același nume și frescele în culori vii. La Mănăstirea Moldovița vei găsi picturi interioare și exterioare unice, care s-au păstrat nealterate. Perla din șiragul mănăstirilor este considerată Sucevița, unde arta bizantină se îmbină cu cea gotică.

Țara Moților, dacă te vei hotărî să o vizitezi, te va cuceri prin peisaje mirifice, fiind singurul loc din țară unde există așezări permanente la mare altitudine și prin tulnic și obiceiul ce gravitează în jurul lui. Conform legilor nescrise ale moților, cu aproximativ o sută de ani în urmă, în casa fiecăruia încă se găseau două-trei tulnice, la care știa să cânte întreaga familie. Localnicii folosesc și în prezent tulnicul, atât ca instrument muzical, cât și ca mijloc de comunicare între sate.

Incursiunea mea imaginară se oprește aici, lansând în final o provocare: daca ar fi să prezentați o zonă a țării noastre, care ar fi aceasta și care sunt motivele care vă îndeamnă să faceți această alegere. Materialul prezentat este sintetizat după un site avizat www.romania.travel pe care vă îndemn să-l consultați și din experiențele proprii pe cărările țării.

Nu am vizitat toate obiectivele prezentate, dar sunt pe lista mea de călătorii, vă asigur! 😊

Vă doresc călătorii și experiențe frumoase!

 

Crâmpeie de strălucire

Simțea foarte bine în față și în nări aerul acela rece și puternic ozonat, iar vântul își făcea jocul prin părul ei. După câteva ore de urcuș pieptiș, printre bolovani de toate mărimile, mai ascuțiți sau mai rotunjiți pe alocuri, Maria ajunsese în vârful muntelui.

Avusese timp destul să se gândească la un citat citit de curând dintr-o carte și anume: “suntem ceea ce lăsăm în urma noastră, ceea ce lăsăm în fiecare suflet“. Nu-și explica de ce o impresionase așa mult acea zicere, dar e drept că de când se știe, emoționalul a jucat un rol important în viața ei. Zâmbea la gândul că nu e așa grav, sau ciudat pentru că partea emoțională excesivă e o caracteristică a tuturor femeilor. Pe ea o scotea în față însă, o percepție ieșită din comun. Chiar și cel mai mic gest, semn, sunet, cifră stârnea avalanșe de asocieri, iar cel care nu era pregătit să le audă îi arunca priviri trufașe. Nu-i spuneau în față că are probleme, dar expresia feței lor exprima grăitor acel mesaj.

        Iar ai căzut în paharul cu melancolie? o întrebă companioana ei de drum, Ioana și o trezi din visare.

Zâmbi malițios și își îndreptă privirea în vale, prelungind tăcerea dintre ele. Pentru o clipă i se păru că e cea mai frumoasă priveliște. Dar așa simțea de fiecare dată când escalada un munte și ajungea în vârf. Era premiul cel mare pentru efortul depus. Nu mai insista pe limpezirea ce se producea în gânduri și sentimentul pe care îl simțea de fiecare dată, acolo sus, acela că suntem atât de mici și vulnerabili, iar natura cu freamătul vieții la tot pasul este așa măreață. Albul imaculat aluneca la vale printr-o pătură afânată și strălucitoare care părea ireală.

16700495_1401517023201733_7767164812178354725_o[1]        Uite și tu cât de inconștienți sunt oamenii aceia! Coboară cu schiurile cu o viteză amețitoare, făcând zig-zaguri periculoase! reuși să spună într-un târziu Maria, după ce contemplă peisajul de poveste, câteva minute bune, exclamând la intervale scurte, un wow de control.

10009886_1056770517676387_7405626485466112841_n[1]

        Stai liniștită, că același lucru îl spun și cei de pe schiuri despre noi! Că suntem inconștiente! Puteam foarte bine să ne urcăm în teleferic, nu să ne aventurăm prin zăpada asta până la genunchi și pe pârtia schiorilor, mai ales! completă Ioana îndesându-și căciula pe ochi.

        Ai dreptate! Nu a lipsit mult să fim luate pe sus de vreo doi dintre ei, cu toate că mergem mai mult prin pădure! Dar, a meritat efortul! Uite și tu ce frumos se vede toată stațiunea de aici!

        Hai să ne odihnim puțin, să mâncăm puțină ciocolată și să coborâm cât mai este lumină! Nu vreau să ne întâlnim și cu niscaiva lighioane sălbatice, de pe aici! Nu vreau să risc!

        Sunt de acord cu tine! Vom face cale întoarsă pe lumină! Acesta e un mare inconvenient, iarna! Se întunecă prea devreme! E clar că nu am venit să ne lăsăm oasele pe aici! Asta e expresia preferată a tatei, apropo!

        În sfârșit ești și tu de acord cu mine! Nu-mi vine să cred!

        Păi, alegerea a fost de comun acord, a amândurora: să urcăm și să coborâm muntele pe lumină! Nu vreau să mă dezic!

Coborârea a început lent și articulațiile erau solicitate la maximum. Pe drumul prin pădure, era o liniște celestă, iar neaua virgină le dădea senzația că urmele lor de bocanci profanează acel colt de rai. Brazii stăteau semeți și drepți ca niște soldați, în timp ce crengile lor scârțâiau sub greutatea zăpezii ce le anima și le îndemna să mărească pasul. Mirosul puternic de rășină și conurile cilindrice ce păreau ornamente de Crăciun printre frunzele aciculare, îndemnau și mai mult la visare. Vântul se juca în continuare nestingherit, iar goana lui nebună făcea brazii să geamă sub greutatea omătului.

16665357_1400665163286919_842841998607984641_o[1]

Maria se cufundă din nou în gânduri, în timp ce punea câte un picior în fața celuilalt, după ce testa cu vârful bocancului viabilitatea terenului. Efort inutil câteodată, pentru că sub stratul generos de zăpadă, se ascundeau mici capcane, menite să o redreseze, să o aducă cu picioarele pe pământ. Ușor, ușor se vedeau crâmpeie de lumină, semn că mai aveau puțin până în vale. Suntem ceea ce lăsăm în fiecare suflet! Nimic mai adevărat! Și cu toate acestea, erau momente în care se întreba: oare am reușit să las ceva bun în fiecare suflet cu care mi-am intersectat destinul? Trecerea mea pe acolo a însemnat ceva sau a fost în van? Aceasta este dilema fiecărui muritor de rând, dar nu toți au tăria de a recunoaște măcar, nu de a materializa prin viu grai aceste întrebări. Măcar încercase! Speranța că a sădit o sămânță roditoare în sufletul fiecărui om întâlnit, o încălzea și o ajuta să-și continue drumul, să meargă pe calea ei. Niște crâmpeie de strălucire din sufletul ei a lăsat gaj peste tot, iar cei care au fost suficient de conștienți de darurile ei, au mulțumit și au folosit acele bucăți de lumină. Ce liniștitor e gândul că poți dăinui prin trăirea celorlalți, prin ceea ce dăruiești cu drag, din suflet!

-Ioana, tu crezi că am lăsat ceva în urma mea?

– La ce te referi? Crezi că ai pierdut ceva, acolo, în vârf de munte?

Maria izbucni într-un râs isteric când realiză că prietena ei luase cuvintele ad literam. Mereu uita că nu-i poate auzi nimeni gândurile.

        Se poate spune și așa! Am lăsat acolo tot greul ce-mi apăsa sufletul și acum pot respira în voie! Mă simt ușoară ca un fulg!

16730112_1404816796205089_6494065486142700176_n[1]

În spiritul Crăciunului

Te-am căutat prea mult și am obosit! Voi lua o mică pauză și o voi lua de la capăt! Știu că ești acolo unde te-am lăsat! Vino cu aceeași bucurie și încredere! Te aștept!
E final de an și colindătorii umblă din casă în casă, înarmați cu gingășie și clopoței cristalini, iar aroma de portocale decojite și cozonac mă aruncă în zilele copilăriei, acelea fără griji și termene limită. Mă auzi? Sunt același dintotdeauna. Nu m-am schimbat prea mult, deși oglinda îmi reflectă umbre pe chipul obosit… Unii oameni, mai ceva ca Grinch, vor cu tot dinadinsul să-mi șteargă lumina de pe față, vor să mă vadă cu lacrimi în ochi și cu disperarea în privire! Nu le voi da această satisfacție și nici nu mă voi schimba, pentru că, vocea mea interioară m-a ghidat mereu și o voi asculta în continuare. Sufletul este la fel de zglobiu și inocent, încă crede în acele povești în care binele învinge mereu, se încăpățânează să trimită aceleași vibrații, deși a obosit și el. E firesc să facem o pauză, câteodată și să ne reevaluăm…
Întinde mâna și lasă-mă să-ți ating cele mai sensibile corzi cu iubirea mea! Primește îmbrățișarea mea și gândul meu de bine. Știu că viața ne prinde în vârtejul ei și uităm să fim noi înșine, dar, acum, de Crăciun, e momentul să redevenim cei care am fost dintotdeauna. Mai știi? Mă refer la oamenii aceia care nu se lăsau influențați de opiniile altora, care nu pozau în altcineva doar de dragul aparențelor, care se iubeau firesc și se ajutau, se respectau, se susțineau necondiționat. Chiar dacă unele trăiri nu mai au aceleași vibrații, nu uita că ești om și ai dreptul să alegi și să greșești, să o iei de la capăt când simți că nu mai aparții unui loc sau unui suflet… Înțelege și alege să fii liber! Poți să arunci priviri haine sau să te ascunzi, să fugi cât mai departe, dar, niște lucruri le știu cu certitudine: nu vei putea să interzici inimii să simtă, sufletului să sufere, să ștergi trăiri sau amintiri. Uită tot răul și iubește așa cum doar tu știi, cu tot sufletul, cu elan și fără limite, indiferent de lucru sau persoană! Doar iubește și voi veni!
Semnat, Spiritul Crăciunului
Poveste inclusă în cadrul clubului parfumat inițiat și găzduit de Mirela Pete!