Merele iubirii noastre

„Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.” (Pildele lui Solomon 25:11)
Simbolistica merelor, începe pentru mine, într-o zi de vară solară şi plină de parfumuri rare. Alergam ca un fluture răzvrătit, încercând să culeg toate culorile şi miresmele anotimpului. Gustam dintr-un măr verde, dulce-acrişor şi priveam distrată joaca celorlalţi companioni de aventură: două fete şi doi băieţi, ce încercau să echilibreze balanţa sorţii, din vârful rachetelor de tenis. În pauză gustau şi ei mere şi spuneau glume. Merele, încă de atunci, simbolizau iubire, tinereţe, frumuseţe şi bucurie.
Merii din curtea părintească au fost mereu un reper pentru cuvântul ACASĂ. Foșnetul frunzelor de măr mi se pare cel mai familiar sunet după glasul părinților. Primăvara, când ramurile de măr își îmbracă rochițele roz ale rodului viitor, este anotimpul meu preferat. Recunosc că și toamna își imprimă mirajul în sufletul meu cu aceeași intensitate ca și vara sau primăvara, dar anotimpul renașterii ocupă primul loc în ierarhie. Merii mi-au fost leagăn al copilăriei. Mă cocoțam în vârful lor ca o veveriță, admirând panorama curților vecine. Parfumul subtil și pur îmi umplea nările și mă încărca de energie. Se știa că eram cunoscut cascador şi acrobat amator prin merii din curtea proprie, o masculinizare voită, pentru că escaladarea printre crengile pline de capcane, albine şi viespi roind neîncetat sau alte insecte la fel de hotărâte, nu era calea aleasă nici măcar de cei mai temerari. Îndrăgeam sentimentul acela de a fi deasupra lumii şi de a admira splendoarea naturii. Culegeam merele coapte, ce-şi ascundeau obrajii stacojii sau galbeni aurii, printre frunzele verzi, ca nişte fuste elegante. Acolo, sus, s-au născut poveşti, sub imperiul culorii roz arborată cu semeţie de florile de măr, poveşti menite să vindece, să aline, să ofere confort şi să încurajeze explorarea. Acest pom, plantat în Grădina Edenului, simbol al imortalităţii, dar şi al tentaţiei, mi-a legănat visele de copilă şi adolescentă, iar asocierea lui cu pământul făgăduinţei, într-o livadă de meri din Asgard a reuşit să-mi înflăcăreze idealurile aflate într-un proces fragil de construcţie. Am ales să caut răspunsuri, să gust merele edenice, fiind prea vulnerabilă şi socotindu-mă „cea mai corectă”, aşa cum Hera şi Athena au crezut că sunt, în pofida Afroditei. Mărul discordiei aruncă săgeţi şi acum în sufletele pline de ură, gelozie şi urât. Dar, merele iubirii, gustul lor copt, parfumat şi plin de frumos a învins de fiecare dată. Am reuşit să strâng în panerul meu plin cu vise coapte, doar merele parfumate de iubire, de frumos şi încălzite de soare. Seva aceea, plină de arome unice, m-a scos la limanul unde o barcă cu vele stătea mereu gata de plecare într-o călătorie.
Au urmat ani în care singurul gust, latent încă din copilărie, era gustul de nou pentru nou, de iubire, din iubire. Iar gustul de nou era invariabil, cel al mărului parfumat, care spunea poveşti cu zei şi regi, cu alungări din grădini paradisiace, dar era cel care îmi potolea pofta de cunoaştere. Era gustul iubirii autentice, necondiționate.

Fructele iubirii noastre le putem mereu culege, dacă reuşim să ne protejăm de mizeria tenebrelor din noi înşine şi să ciripim în luxură cântecul luminii ce curge prin noi. Un ideal dulce, cu parfum de meri în floare, o mireasmă a modestiei, curtoaziei şi frumuseţii ancestrale!

Vă salut cu drag! 🙂 Parfumul merelor îl găsiți în cadrul Clubului Condeielor Parfumate la Mirela Pete pe blog, tema fiind propusă de Elina.
Be Delicious DKNY by Donna Karan! Don’t forget!
delicioasa