O lecţie de viaţă

Aş vrea să precizez încă de la început că elevii clasei pe care am avut-o spre coordonare anul acesta, – pentru că mai au puţin şi se îndreaptă spre liceu – au oferit o lecţie de viaţă şi de solidaritate umană rară. Din nefericire, semestrul acesta, unul din colegii lor de clasă a decedat în urma unei forme de cancer, după ce a urmat tratamente de chimioterapie în Franţa la spitalul Marie Curie. Toţi elevii şcolii noastre s-au mobilizat şi au participat la activitatea de colectare şi donare de fonduri pentru a-l ajuta pe acest elev să urmeze tratamentele costisitoare din Franţa, dar, din păcate, a fost prea târziu. Vestea că elevul respectiv a decedat a căzut ca un fulger pentru toată lumea. Cei mai afectaţi după familie, au fost colegii lui de clasă şi profesorii. Colegii lui nu s-au mai confruntat până acum cu experienţe traumatizante de acest gen, de aceea şocul şi durerea au fost teribile. Am încercat ca dirigintă a clasei să le sugerez să-şi canalizeze emoţiile spre activităţi mai concrete care să vizeze o ajutorare a familiei elevului. Familie, care a întâmpinat dificultăţi în ce priveşte repatrierea corpului neînsufleţit şi care a aşteptat o săptămână pentru a reuşi să îndeplinească cele cuvenite pentru înmormântare. Ceea ce a urmat a depăşit aşteptările mele şi au uimit pe mulţi locuitori ai urbei noastre. Colegii de clasă şi nu numai, s-au mobilizat şi au alcătuit echipe de câte doi-trei elevi, au confecţionat cutii pentru strângerea de fonduri şi au colindat tot oraşul, de la şcoli generale şi licee până la magazine mai mari sau mai mici şi patroni sau sponsori şi totul pentru a veni în ajutorul familiei. Gestul lor a fost sincer, din suflet, fără a viza câştiguri sau recunoaşteri ulterioare, fără falsitate sau disimulare.
Am descoperit astfel, printr-o experienţă dramatică, sufletul frumos al copiilor pe care îi educ şi pot spune că ei au oferit o lecţie de viaţă celor mari, lecţie ce ar trebui să o urmăm măcar din când în când. O lecţie de viaţă în care să primeze solidaritatea umană şi să fie uitate micile recompense de moment sau laudele. Copiii ne-au predat o lecţie pe care nu o găsim în cărţi, dar pe care o putem descoperi încercând să fim aproape de semenii noştri, uitând de egoismul exacerbat şi de alte capricii şi răutăţi gratuite. Sunt mândră că sunt dirigintă la o aşa clasă! Curând voi fi nevoită să-mi iau la revedere de la ei… Dar, le voi urmări creşterea…
„ Aşa cum bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc şi sufletul omului se modelează datorită sufletului unui alt om.” Rabindranath Tagore

Primele trei minute ale lumii


” Drumul de la lumină până la om este lung şi anevoios. Poate că la fel de anevoios ca şi cel de la om până la lumina spiritului. Din acest „punct” iniţial de lumină, de la care ar mai circula şi astăzi în spaţiu fotonii reci, se formează, prin scăderea temperaturii şi printr-un lanţ de reacţii nucleare, particulele esenţiale ale materiei – protonii, neotronii şi electronii. Ei vor constitui matricea primordială pentru atomii elementelor din care s-a ajuns prin evoluţie la lumea existentă. ”
„Inteligenţa materiei” Dumitru Constantin Dulcan