Încercări tomnatice

Pe sub frunze ruginii, se strecoară lumini străvezii, ganduri verzi pline de speranță și un strop de creativitate… Emotii contradictorii pun stăpanire pe mine, doar culorile toamnei reușesc să estompeze sentimentul că sunt la drum singură… Mă gandesc că, depinde de fiecare cum percepe călătoria. Toamna ne face uneori mai temători, alteori mai curajoși, dar de fiecare dată ne uimește cu repertoriul ei. Suntem bulversați de trecerea prea bruscă de la zilele solare, pline de lumină, la zilele mai mohorate și cu frig. Alegerea fiecăruia de a se integra în freamătul naturii de la începutul acestui anotimp regesc, este influențată si de startul la meditație, regăsire si melancolie. Cel puțin din partea mea, alegerea va consta în auriul frunzelor pe care îmi voi culca grijile și tentațiile în fața încercărilor de tot felul, adunate de-a lungul arșiței verii. Sufletul a cantat mereu la unison cu natura, a apreciat frumusețea și șoapta fiecărui început! Din griul și noroiul zilelor de toamnă, voi alege însă mereu prospețimea picăturilor de ploaie, valsul ușor al frunzelor și trepidația elevilor în drumul lor spre școală. Provocări sunt sădite în drumul nostru tot timpul, dar e clar că trebuie să alegem si să le răspundem, în funcție de trăirea de moment pe care ne-o imprimă.
Aleg să răspund provocării de a participa și anul acesta la SuperBlog 2014, o competiție ce se anunță incitantă. Aleg să scriu creativ și să fiu parte din acest malaxor al condeielor. De altfel, aleg doar să fiu eu, pentru că scrisul face parte din mine și mă reprezintă.
Salutări, blogolume!