Paşi spre cuvinte

Uneori uităm ca viaţa acesta este pentru a ne îndeplini fiecare acolo unde suntem destinul. Ne cramponăm de tot felul de condiţii care de care mai finite si mai materialiste complicându-ne inutil existenţa. Cum spunea personajul cărţii pe care îl citesc, Sînziana Hangan, ” e-atâta rutină pe lume şi-atât de puţin adevăr ” şi apoi se întreba oarecum retoric, ” De ce o fi viaţa atât de complicată? „.Cred că ne complicăm pentru că nu renunţăm la aroganţa de a pretinde că suntem atotştiutori asupra semenilor noştri şi pentru că ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine decât pe ceilalţi cu care ne împărţim viaţa, de aici tendinţa de a emite judecăţi valoroase sau ilogice. Despre ceilalţi putem doar face presupuneri subtile sau mai puţin subtile şi acesta este un teren minat pentru că în cele mai multe cazuri eşuăm în a emite adevărul adevărat. Suntem prizonierii sorţii în momentul în care ne comparăm cu alţii, învăţăm să urâm, să acuzăm destinul pentru toate eşecurile noastre, să ne victimizăm şi să ne plângem de milă. În cazuri de genul acesta e de preferat să facem o ordine, o curăţenie în interiorul nostru, să rânduim totul pentru confortul sinelui nostru , excluse fiind momentele de egoism exacerbat sau de narcisism exagerat. Am întâlnit oameni gata să te asculte deşi nu te cunoşteau aşa de bine.De cele mai multe ori oamenii simpli fără pretenţii de masterate sau doctorate la activ au fost cei mai autentici în împărtăşirea ideilor lor. Ipostazele sechelelor din suflet pe care toţi fără tăgadă le purtăm cu noi, deşi ne vine greu să recunoaştem, sunt ca o toxină ce trebuie imediat eliminată. Uneori vrem să uităm, dar ne doare şi atunci avem tendinţa de a ne cufunda în umoarea melancoliei laconice şi începem să găsim alte explicaţii pentru a ne mulţumi eul obiectiv şi pentru a ne îmbăta cu o victorie iluzorie. De multe ori am întâlnit prejudecata sau chiar discriminarea unora faţă de lucrul ieşit în urma unui efort fizic faţă de unul ieşit din minte. Cei care muncesc cu mâinile vor avea mereu o suspiciune faţă de cei care muncesc cu mintea şi invers. De ce? Pentru că ce iese din mâinile unor oameni poate fi măsurat, apreciat pe loc, este o certitudine,dar ce iese din mintea unor oameni este discutabil, mai ales dacă sunt şi idei controversate. Ce este pentru mine o enigmă, este cine anume se poate considera un judecător imparţial sau suprem pentru a decide care lucru este mai bun? Munca fie fizică, fie cu mintea este o valoare indiscutabilă şi merită să fie apreciată just, dar, din păcate se creeza adevărate tagme şi se apelează la idealuri false doar pentru a stabili că unii sunt superiori celorlalţi ca oameni. Prin pregătirea profesională ajungem să consolidăm acele atuuri de care ne-am dat seama pe parcurs, dar ca oameni toată viaţa avem de învăţat.E cineva care are altă părere? De fapt, ce am vrut să evidenţiez este că unii oameni cresc doar prin titlurile cu care se mândresc nevoie mare şi se cred invincibili. Astfel, nu e de mirare că vom găsi înţelepciune şi înţelegere mai autentică la cei cu studii mai puţine , dar cu suflet mare şi credinţă neştirbită. Am întâlnit oameni care au gafat, dar datorită funcţiei importante pe care o deţineau nu au vrut să recunoască greşeala pentru a nu li şterge din prestigiul creat. Dar, în urma gafării lor suferă oameni nevinovaţi. Merită preţul acesta ? Viaţa unui om se măsoară şi merită un preţ atât de derizoriu dat de aroganţă, de falsa iluzie a unei puteri titanice ce se arogă unora fără drept de apel? Aştept reacţii! Poate se naşte un dialog antrenant ! 😀

Iubeşte necondiţionat…viaţa!


Consumul excesiv de resentimente, ură, furie, invidie, răutate şi nemulţumire, dăunează grav sănătăţii emoţionale!
Mi-ar plăcea să putem da timpul înapoi şi să ne regăsim sufletele de copii mici care nu ştiau să vorbească decât o limbă: cea a iubirii. Creştem mari şi sufletele ne rămân mici. Ne înmulţim preocupările şi ne diversificăm plăcerile. Ne condiţionăm fericirea şi ne mirăm că nu ne mai găsim pacea iar minţile ne rătăcesc pierdute prin nonsens. Unde greşim? Cum ajungem să ne lăsăm copleşiţi de ură pentru cei care nu ne oferă ce ne dorim sau ne-au rănit? Cum ne blocăm minţile în închisorile invidiei şi geloziei aşa încât nu ne mai găsim drumul pe care să mergem împăcaţi? Cum oare ne putem sufoca cu nemulţumire şi intoxica cu furie fără să ne dăm seama cât de mult rău ne facem nouă şi celor din jur?
Punem atâtea condiţii şi apoi ne mirăm că rămânem rătăcitori neîmpliniţi şi dezamăgiţi. Viaţa nu e o listă de condiţii şi criterii ce trebuiesc marcate ca să putem spune că am găsit fericirea. Nu e o reţetă de ingrediente ce trebuie amestecate ca să dea produsul final mulţumirea. Viaţa e o călătorie unică, misterioasă şi fascinantă a fiecăruia dintre noi. Are ca destinaţie moartea aşa că singurul scop pe care ni-l putem propune pentru ea, este să o trăim. Din păcate credem eronat că avem nevoie de o finalitate aşa că ne stabilim singuri pe drum ţinte de care ne cramponăm uitând esenţialul: să iubim necondiţionat şi pe parcursul întregii călătorii, viaţa! Nu avem posibilitatea să o repetăm dacă am uitat ceva, nu o putem schimba nici modifica pe ici pe colo dacă nu ne iese cum dorim. Putem doar să o iubim aşa cum e, să ne bucurăm de ea şi pe parcursul călătoriei să învăţăm să ne iubim necondiţionat pe noi şi pe cei alături de care călătorim. Totul ar fi aşa mult mai simplu, mai frumos şi mult mai sănătos.
Iubeşte-ţi necondiţionat viaţa şi ea te va răsplăti necondiţionat cu iubire!Aceasta este de fapt esenta !

S-ar putea sa-ti placa si:

Iubire fara conditii Nonconformism versus conformism Ganduri razlete

Leapşa retrospectivă


1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?

Mi-am creat un blog şi am relaţionat cu persoane pe care nu le-am văzut, dar le-am simţit cu sufletul şi prin cuvânt

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe obiective pentru anul urmator?

Îmi place să cred că sunt o persoană organizată şi care se ţine de cuvânt 😀

3. A nascut cineva apropiat tie?

Nu

4. A murit cineva apropiat tie?

Nu

5. Ce tari ai vizitat?

Doar ţara noastră România, poate anul acesta altele

6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?

Cred că nu a fost ceva major. Îmi doresc doar sănătate, restul se rezolvă mai uşor

7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?

15 iunie e o dată importantă pentru familia mea, pentru că atunci m-am căsătorit

8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?

Ne-am cumpărat o maşină

9. Care a fost cel mai mare esec?

Am sperat prea mult într-o schimbare

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?

Au fost şi de acestea, dar când este alături de tine familia trec fără să mai simţi durerea aşa acut

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?

Unele cărţi pe care mi le doream (hrană pentru suflet)

12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?

Întotdeauna merită sărbătoriţi şi apreciaţi cei care te ajută să depăşeşti momentele mai dificile (familia şi prietenii)

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?

A unora dintre cei care se autointitulau prietenii mei

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?

Cred că pentru confortul familiei

15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuros?

M-a bucurat faptul că am obţinut un loc de muncă mai aproape de casă şi că am reuşit să mă afirm acolo

16. Ce cantece iti vor reaminti mereu de anul 2009?

Cesaria Evora – Amor Di Mundo, Salvatore Adamo – Le Silence şi Petit Bonheur

17. Comparativ cu anul trecut esti:

Mai matură şi mai bună cred

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?

Să călătoresc mai mult

19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?

Să pierd mai putin timp

20. Cum ai petrecut Craciunul?

În familie

21. Care a fost cea mai buna carte citita?

Miguel de Unamuno – Secretul vieţii şi alte eseuri

22. Ce ti-ai dorit si ai primit?

Mi-am dorit numai lucruri realizabile şi am primit pe măsură

23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?

Au fost mai multe : The Bucket List, 2012, Julie şi Julia, Frost/Nixon, Curious Case of Benjamin Button, Wall-E, Ice Age – Dawn of the Dinosaurs etc.

24. Ce ai facut de ziua ta?

Am sărbătorit cu prietenii şi familia

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?

Practic

26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?

Optimismul

27. De cine ti-a fost dor?

De unii oameni deosebiţi cunoscuţi în timp

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?

M-a impresionat altruismul unor oameni şi în mod deosebit o colegă care mi-a devenit cumătră

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:

O lecţie pe care am învăţat-o în anul 2009 este că omul poate suporta multe după ce crede că a depăşit suportabilul, oamenii sunt puternici şi din toate experienţele de viaţă se poate învăţa ceva bun