Tristeţea cuvintelor – Poveste parfumată

Gem cuvintele
după începutul timid,
după încercările de unire, derivare şi formare.
Ni se dezvăluie plenar
prin mesaje simple de iubire
ce exprimă esenţa divinului din ele,
dar şi trivialul lumii, cu un contur alb, transparent,
impropriu al literelor din alfabet,
când sunt lipsite de sens sau simţire.
Gem cuvintele de sensuri,
Iar pulberea diafană găsită în piatra filozofală
Pluteşte în eter ca nişte bule de săpun.
Plâng cuvintele neîncetat după credinţă,
dar, uneori, nu găsesc decât  bucăţi din tăgadă.
Sunt sticloase, reci sau diafane,
profunde, line sau efervescente,
în funcţie de miezul incandescent.
Cercuri concentrice de sensuri formează un labirint
Ce păstrează captivă înţelegerea.
Prinsoarea cu timpul va fi reuşită
Când vom înceta să alergăm după ea zilnic,
Şi vom înţelege tatonarea sensurilor,
doar când ne vom reaminti,
să vorbim, să scriem şi să simţim.