Puterea unei comunități

“You the people have
the power! The power to create machines, the power to create happiness! You the
people have the power to make this life free and beautiful , to make this life
a wonderful adventure!” Charlie Chaplin
Așa
cum bine spunea Chaplin, puterea oamenilor stă în comuniunea dintre ei. Împreună
pot realiza proiecte pline de pasiune, pot lansa idei generatoare de lucruri
minunate, pot avea susținere și curaj mai mult.  Tot mai mulți oameni caută să acționeze
împreună, prin activități menite să promoveze emoții autentice, sănătoase. În
prezent s-a observat o aplecare spre trăiri, o introspecție a sentimentelor, o
maturitate a gândirii menită să ajute alți semeni prin perseverență, curaj,
voință și acțiune. Unii dintre noi am înțeles de mult că nu suntem singuri,
trăim într-o comunitate, iar problemele ei sunt ale noastre, ale tuturor.
Egocentrismul, egoismul nu își au loc într-o lume care își dorește să evolueze.
Ideea principală este întâlnirea oamenilor cu interese, credințe sau norme de
viață comune, iar apoi, prin discuții constructive și conflicte argumentate, se
poate observa și aplicabilitatea ideilor lor. O aproximare, fluidizare și maturitate
a gândirii sunt de dorit într-o lume în care interacțiunea virtuală cunoaște
cote inimaginabile, dependențe transformate în moduri de consum. Tentația este
mare, iar unele dintre aceste moduri de consum, sunt însoțite de simptome psihologice
și fizice. Cum se manifestă ele? Simptomele psihologice sunt sub forma unei
stări de bine, o senzație de euforie la navigarea pe Internet, incapacitate de
a se opri, nevoia de a mări timpul consacrat acestor interacțiuni online,
scăderea timpului petrecut cu familia și prietenii adevărați, din offline,
iritație în momentul în care este privat de calculator, randament scăzut la
școală sau serviciu. Simptomele fizice sunt la fel de periculoase, de genul
crampe ale degetelor, uscăciune a ochilor, roșeață, sensibilitate la lumină,
piele albicioasă, dureri de cap, de spate, mese neregulate, insomnie și multe
altele. În momentul în care apare cyberdependența, schimbul afectiv al
membrilor unei familii este aproape inexistent. Cred că este cel mai mare
pericol. De aceea, este de dorit ca întâlnirile față în față să fie preferate
celor online, care pot fi înșelătoare și mari consumatoare de timp. Uneori,
întâlnirile online duc la cele offline, iar această variantă este optimă pentru
startul unor colaborări viitoare, unor proiecte sustenabile, viabile. Astfel,
se pot construi prietenii pe viață, se pot crea comunități active și în
offline.
Peisajul
pitoresc, arhaic al lumii actuale, aplecată spre trăiri până la exasperare,
mi-a măturat şi cele mai negre gânduri, iar fericirea întâlnirii cu prietenii,
se întinde pe faţa mea ca o foaie de plăcintă, de fiecare dată când timpul îmi
permite. E clar că „sindromul” acesta, este tot mai întâlnit și te
face să trăieşti prezentul confortabil. De ce? Proiectele discutate față în
față sunt mai aproape de reușită. Au acel sâmbure de autenticitate ce duce la
germinarea unor idei. Rolul comunităților virtuale îl văd activ, din acest
punct de vedere, pentru că ele pot promova proiecte de succes, pot încuraja
oamenii să materializeze ideile bune, cu miez.
Uneori, aceste proiecte
frumoase preiau din problemele omenirii, pentru a uita, măcar temporar, de propriile
încercări sisifice. Apare o năvalnică dorinţă de a-i schimba pe oameni în bine,
de a-i ajuta, de a le fi aproape în momentele grele. E un conflict închipuit
sau doar o simplă disimulare ce face trecerea insesizabilă spre „blânda
indiferenţă a lumii”, cum o numea Camus? Trebuie să recunoaștem că unii
oameni se vor gândi mereu la instinctul de conservare și vor fi atenți la
propriile câștiguri, fără să aleagă calea prin care pot fi utili și altora.
Călătoria aceasta, numită viață, înseamnă și să fii alături de semenii tăi, să
trăiești autentic. Și trebuie să recunosc că, mi-e dor uneori de sănătosul
îngheţ al zăpezilor şi de furia proaspătă a vântului. De zborul încercărilor şi
de perioada avânturilor romantice, care reuşeau să deschidă şi cele mai
îndărătnice inimi şi care prindeau boboci plini de dorinţe, în vara păgână a
tuturor simţurilor. De unde lipsa de respect faţă de oameni, dogme şi credinţe?
Să fie dintr-un nebunesc şi absurd înţeles al paradoxurilor vieţii?
Cum văd eu
socializarea? Evident, față în față! În cadrul, unei cafenele literare, unde efervescența ideilor să atragă, unde să se
discute idei viabile, care să pună lucrurile în mișcare. Într-o perioadă lansasem
un proiect în cadrul căruia  lăsam cărți
prin parcuri pentru a fi citite. Am fost ajutată de oameni inimoși și de  niște copii minunați. Pentru că, trebuie să
menționez că am o meserie ce implică lucrul cu copiii.
 Am organizat întreceri
literare, menite să încurajeze potențialul creator al copiilor. Alte proiecte
mediatizate online și cu întâlniri în viața reală sunt Let’s Do it!, Țara lui
Andrei, Sigur.info cu siguranța pe internet și acțiuni de voluntariat sau activităţile
learning by doing desfăşurate la clasă şi interacţiunea cu consultanţi
voluntari din comunitatea de afaceri, prin care tinerii dobândesc competenţe
esenţiale pentru viaţă. De exemplu, Job Shadow Day este un program
internațional Junior Achievement România prin care tinerii se familiarizează cu
piața locurilor de muncă, petrecând câteva ore în “umbra” unui părinte sau
angajat din domeniul dorit. O altă comunitate de succes, cu activități cu impact social este România Pozitivă cu exemple bune despre cum putem să ne implicăm activ.
Crearea
unei comunități care să ne amintească că întâlnirile face-to-face sunt cheia
succesului pentru o colaborare de durată, este binevenită  și pentru a lua decizii cruciale trebuie să
ţinem seama de acea intimitate a trăirilor de care am început să uităm. Nimic nu
se clinteşte dacă omul se identifică doar cu trupul fizic și uită esența. Astfel, KOMUNOMO este o comunitate care ne amintește să fim autentici, să împărtășim și
altora din experiențele noastre, să fim umani, în primul rând. Vremea cere
măsuri drastice şi „medicamentul” trebuie să fie puternic şi ţinut sub
supraveghere de cenzura minţii şi conştiinţă. Astfel, jurnalul zilelor va
deveni mai plin de trăire. 
Desprinderea de orice dorinţă egoistă s-ar face
atunci mai lin, iar prin renunţarea la trufie şi răutate, ar putea
deveni şi realitate. Nu este un ţinut de basm cu personaje mistice. E o
comunitate cu potențial și necesară, care își construiește jurnalul cu ajutorul
nostru. Jocul autentic va fi totdeauna preferat şi o bună cunoaştere a obiectivelor
va duce la decizii corecte în ce priveşte acea intimitate a trăirilor râvnită
de toţi. Nimic nu se hotărăște ad-hoc, ci după o intervenţie de lungă durată şi fără a impune sau a obliga. In cadrul întâlnirilor, piroanele
cotidianului nu se mai resimt așa acut şi fiecare are timp de o pură
introspecţie în nervurile celuilalt. Se ştie că jurnalul apare cu file şi
poveşti noi şi inspiră la meditaţie, deşi unii ar putea spune că duce şi la
melancolie. Fie că e vorba de desprinderea frunzelor de pe ram şi de valsul pe
care ele îl dansează în fiecare toamnă ruginie, fie că e vorba de salvarea unor
semeni de ai noștri sau de conștientizarea unor probleme sociale cu impact
asupra celor cu putere de decizie, e clar că este o comunitate necesară!
Împreună putem muta și munții, am mai spus-o și o repet, dacă acesta este obiectivul propus!
Să vă fie toamna, dulce-amăruie!
Articol scris în cadrul SuperBlog 2014!
Liliana

Mi-ați făcut ziua mai frumoasă! Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase! Sper din tot sufletul să ajut la clădirea unor proiecte frumoase, ce implică și copiii și adulții, pentru că toți suntem una. 🙂

Lasă un răspuns la Silvia Iordache Anulează răspunsul