Magia cărților

Era
o seară puţin luminată de stele, iar strălucirea lor glacială mă îndemna să
grăbesc pasul spre casă. Copacii ce păreau sculptaţi de un mare meşter făurar,
erau îmbrăcaţi în haine la fel de festive ca şi întinderile de clădiri din jur ce
străjuiau tăcuţi oamenii pasajeri. Era real sau doar atmosfera tenebroasă
dintr-un roman citit recent? Ce umbre și secrete ascundeau acei copaci poleiți?
Un copac, e doar un copac! De ce trebuia să fie ceva în spatele lui? Teoria
conspirației? Neeeeh! Doar gânduri zburdalnice, alambicate ce-mi fugăreau
rațiunea… Prea îmi place să interpretez! Când mă voi calma? Se apropia
Crăciunul…
Ajunsă
la căldura căminului și în brațele iubite, am conștientizat și mai asiduu
dorința de a-mi dedica mai mult timp mie și pasiunilor mele. Eram deja
așteptată cu o cină apetisantă și un ceai cald cu parfum divin. M-am schimbat
în haine lejere și am servit masa, încălzită de privirea iubită, care mereu
avea darul de a mă energiza, de a mă face să mă simt unică și dorită. Era seara
noastră de regăsire, de lectură și discuții antrenante. O așteptam cu nerăbdare
și cu șosetele împletite la purtător. Jocul ideilor și provocarea de a găsi
ceva nou de citit, sau de a lansa ipoteze inedite mă stimula să fiu mai activă,
în ce privește lectura, deși mereu am privit această activitate ca o
desfătare…
Ajunul
Crăciunului aducea în aer parfum de brad, de schimbare, de primenire și la
fiecare clinchet de clopoțel, simțeam aripi de înger care mă protejau. Ador să
citesc când cerul trimite zâmbete sub forma mărgăritarelor sclipitoare, ador să
savurez intriga unei cărți, în tihna zilelor libere și a căminului călduros sau
când timpul e undeva suspendat, în mod voit, departe de lumea dezlănțuită.
–        Ia spune, Lili despre ce cărți vrei să
vorbim în seara aceasta? Ce dileme existențiale îți mai macină nervii și
zilele?
–       Ai chef de glume! Îmi place când ești
pus pe șotii! Am recitit câteva cărți bune, în ultima vreme și putem discuta
despre ele. Dar, mai întâi, spune-mi cum a fost ziua ta…
–     Ziua mea? Un pic complicată, dar, în
cele din urmă am reușit să dizolv toate planurile malefice și să ajung cu bine
la întâlnirea noastră. Nu asta contează, în definitiv?
–       Iarăși ești misterios… Știi bine că
prefer să fii tu însuți… Nu-mi place disimularea… Mă interesează problemele
tale, vreau să te susțin, te rog, nu mă îndepărta. Semeni un pic cu Marele Gatsby, a lui F. Scott Fitzgerald.
–         
Serios? Ce anume te duce cu gândul așa
departe?
–         Dorința de a cuceri cu orice preț, de a
impresiona și de a poseda, te face un pic să semeni…
–         Unde e romanul că vreau să văd și eu
scris negru pe alb, unde se întâmplă tot ceea ce spui tu acolo… Cred că
asocierea cu imaginea hollywoodiană, de dandy a lui Di Caprio, stăruie prea mult în
mintea ta, știi doar că eu sunt altfel…
–      Aveam un exemplar de la editura Rao, prin bibliotecă… Uite-l!
Face parte din secțiunea Clasic, cea
care ne place nouă cel mai mult… Tu ești preferatul meu, dar nu te lua nici
de Di Caprio…
–   Într-adevăr, interesant romanul! Îmi
amintesc acum despre visul american, despre maturizarea forțată a tânărului și
despre adevăr și iluzie…
–       Din nou ai reușit să mă păcălești! Știu
că ai citit și tu romanul, deci, din nou mă duci în eroare…
–         
Cum să uit de acea iubire mistuitoare cu
un final nu tocmai fericit? E o carte
clasică.
–      Uneori, ambițiile exagerate nu duc la
ceva bun… Iar banii nu aduc fericirea. Poți crea o iluzie frumoasă, poleită
cu tot felul de articifii, dar, în acea lume nu vei avea niciodată acces.
–         
Nu toți încercăm să ne autoiluzionăm, la
un moment dat?
–         
Deja extrapolezi! Deși, un sâmbure de
adevăr este…
–         
Ce cărți bune ai recitit?
–         
Citadela
lui Antoine de Saint-Exupery! Aveam nevoie de o revenire acolo! Mi-era dor! 
–         
Te înțeleg! E o carte de căpătâi! Mi-a
zguduit din temelie conștiința și mi-a deschis ochii! E o carte accesibilă
oricui și o consider un alt fel de Biblie!
–         
Aceeași senzație am avut-o și eu! Știi
că am subliniat niște citate? Cu creionul, bineînțeles!
–         Unde e cartea? Vreau și eu să mi le
amintesc! Hai, te rog, citește ceva!Stai că am găsit-o eu mai repede! E tot de
la editura Rao! Nici nu știam că
avem o colecție așa numeroasă…
–         Editura
Rao

e pentru toată familia! Sunt fan! Are și secțiunea Thriller și Tineri, pe
lângă Clasic. Toată familia citește, dacă își dorește!
–         
Citește, te rog niște fragmente! Mi-e
dor și mie!
–      “Am
aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi
libertatea, dar nu mai e decât fortăreaţă nimicită, deschisă înspre stele.
Atunci începe spaima de a nu mai fi.”  „Atunci
când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi te împlineşti.”
„Prietenia o recunosc prin aceea că nu poate fi dezamăgită, iar dragostea
adevărată prin aceea că nu poate fi lezată.” „Iubesc pentru că iubesc, nu
există raţiune pentru a iubi.”
–         
Trebuie să recitesc și eu cartea!
Uitasem ce idei adevărate mustesc sub coperțile ei…
–       Atunci mă înțelegi când spun că unele
cărți devin mai bune odată cu trecerea timpului…Sunt ca vinul de calitate!
Mereu descoperi noi fațete și vezi alte perspective, doar să-ți dorești…
–         
Mai ții minte ce carte a avut același
impact asupra noastră?
–         
Cred că da! Siddhartha – Călătoria spre Soare- Răsare a lui Herman Hesse, tot din categoria Clasic!
–         
Corect! Ce polemici am avut atunci….E
una din cărțile de suflet!
–         
Păi, când se vorbește despre viață ca
drum inițiatic, se mai iscă mici controverse…
–         
Căutarea adevărului, ascultarea,
iluminarea sunt căi spirituale la care nu au acces decât cei inițiați! Mi-e așa
drag Siddhartha, pentru că mă regăsesc în căutările lui, e un fel de alter ego
al meu…
–         
Ce frumos! Contemplarea naturii și a
oamenilor, poate fi o revelație. Trebuie să ai tărie sufletească pentru a putea
renaște, pentru a deveni un om nou…
–         
Hai, că iar ne-am apucat să filozofăm!
Ce haioase sunt șosetele tale! Acum observ! Au și fundiță! Ia vino la mine în
brațe să-ți povestesc ceva! Îmi plac și pijamalele tale cu motive de iarnă!
Vino mai aproape!
–         
Din ce categorie face parte povestea?!?
Sunt curioasă!

–         
E un mister total! Hai să așteptăm
Crăciunul împreună! Vrei???
Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2016!
Diana

Imi place ideea de a citi intr-o casuta incalzita, in bratele persoanei iubite, langa o fereastra prin care se vad fulgii de zapada zburatacind. 🙂
Imi plac cartile de la editura RAO: au "titluri bune", sunt traduse fain, sunt scrise cu litere destul de mari (pentru toti ochii) 🙂 (asa sunt cele pe care le am eu) si copertile… arata bine in biblioteca. 🙂 Am comandat – prin posta – o multime de carti de la RAO (am renuntat cand au inceput sa pretinda sa scriu CNP) 🙁 Acum cumpar direct din librarii, cand vreau vreo carte. 🙂
Dintre cele trei lucrari amintite aici nu am citit "Citadela"… 🙁 Dar mai e timp! 🙂
Iti doresc sa ai un weekend minunat!

Anonim

Un schimb savuros de replici din care am aflat lucruri interesante.

In alta ordine de idei, verifica, te rog, setarile pentru comentarii. Nu exista campuri de completat pentru bloggeri din alte parti. Acest lucru nu te ajuta pentru ca ca descurajeaza cititorii de la a comenta.

Liliana

Diana, crede-ma ca si eu ador zilele in care ma pot "refugia" printre carti si alaturi de oameni dragi. Editura Rao este serioasa si ofera titluri bune de carti, din cele trei categorii Clasic, Thriller si Tineret. Imi place ca este pentru gusturi diversificate…
Ma bucur ca esti si tu fidela acestei edituri!
P.S. Citadela merita citita! Astept impresii!
O saptamana minunata! 🙂

Liliana

Sandydeea, multumesc pentru trecere si aprecieri! 🙂

Am verificat si setarile la comentarii. Nici macar nu aveam idee ca setarile mele nu sunt tocmai bune, desi s-au mai plans niste cititori. 🙂 Iti multumesc din suflet pentru atentionare!

Lasă un răspuns la Liliana Anulează răspunsul