Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Capitolul
12

Sunt
multe străzi, prea zbuciumate şi alambicate, dar atât de dragi şi primitoare.
Unele te răvășesc prin amintiri, te racordează la melancolii, prin rapsodii ale
simțurilor pline de autentic și te ajută să plonjezi direct în acțiune. Altele
doar îți poartă pașii spre destinații visate, exotice, fortuit, nu întâmplător. Dar
este una singură care îți cunoaște toate trăirile, picanteriile și divagațiile
livrești, prin reperele culturale pe care te îndemnă să le cunoști. E Strada Ficțiunii!

sursa: Editura All

 E unică și plină de
neprevăzut, exact pe gustul tău, cu parfumuri rare, buchete pline de un frumos
firesc. Pașii îți sunt purtați spre nou și vechi, într-o îngemănare
efervescentă, ce germinează prin idei, gânduri, care ne fac să nu uităm esența
lucrurilor.

De
prea mult timp mergeam şi chiar dacă peisajul se schimba nu-l recunoșteam pe
cel pe care îl căutam. Ţin foarte bine minte parfumul ispititor al florilor de
tei ce-mi alintau simțurile, verdele crud ce mă întâmpina şi parfumul iubirii,
nişte parfumuri inconfundabile, dragi şi memorabile. Strada aceea avea mireasma
pură a dragostei, atunci când m-am îndrăgostit, apoi de mare, munte și aventură
când am mai crescut, culminând cu introspecția și umorul. Atunci, la început,
totul era mai simplu, mult mai simplu, mai inocent şi mai firesc, iar strada
avea un aer interbelic, uşor melancolic şi o frenezie a vieţii mult mai
evidentă. Efervescența s-a păstrat, tumultul este însă mult mai avansat, mai
autoritar și exigent. Este o stradă extrem de animată și pășesc cu mult drag pe
aleile ei, fiecare cu altă poveste, cu alt parfum și nostalgii. Parfumul drag
al lecturii răzbate din fiecare colț!

Dacă
ar putea vorbi, strada ar avea atât de multe de povestit, despre paşii oamenilor
care i-au străbătut trotuarele, despre urmele de roţi ce au rodat-o de-a lungul
timpului, despre iubirile la care a fost martoră, special pentru a „ascunde” cu
grijă acele mărturii, pentru alte generații la fel de dornice de „plimbări”
printre cuvinte. Fiecare pas, fiecare urmă de roată ce s-a perindat, a însemnat
ceva, a contribuit la farmecul acestei străzi, a lăsat o amprentă ce a
construit un arc peste timp şi toate acestea se văd în „ridurile” ei,
în „gropile” ei, în parfumul versatil al scrierilor. Fiecare „piatră”, fiecare „pavaj”,
fiecare „colţ”, fiecare pagină ar putea povesti despre istorii trecute şi
trăite care au transformat lumea. Astfel, uneori, strada are iz de vechi, parfum
de amintiri, de nostalgie, de flori, de iubire, de amalgam de anotimpuri,
de culori şi stări. Alteori are parfum de nou, ce pare mai rece, mai impropriu
pentru că predomină betonul, fără urmă de „verdeaţă” şi parfum melancolic.
Cândva, pe aici au trecut trăsuri şi automobile cu domniţe şi cavaleri la şosea
pentru a se distra. Astăzi trec maşini moderne cu viteză ameţitoare, fără să
mai savureze viaţa ce creşte de o parte şi de alta, pentru că nu mai este timp
de aşa ceva. Alergăm în goană spre o destinaţie pe care nu o conştientizăm aşa
cum ar trebui. Păcat de strada aceasta care ne oferă cu generozitate din
experiența ei şi de oamenii care încă mai caută fiorul… Ei au rămas undeva
suspendaţi în timp şi evocă imagini, se refugiază din calea nefirescului.

În
sfârşit recunosc strada căutată, mă apropii de poarta casei şi sunt invadată de
mirosul strugurilor copţi şi a merelor, de parfumul copilăriei dragi şi a
primei iubiri şi un zâmbet îmi înfloreşte pe faţă. Strada aceasta mă va face
mereu să simt acea stare numită, acasă! Ce plimbare! O savurez ori de câte ori
vreau să evadez din contingent! Fortuit, nu întâmplător!

sursa: Editura All

Cărţile
sunt nelipsite de pe Strada Ficțiunii,
iar ele transmit cititorului sentimente diverse, ce-i bulversează universul,
ce-l fac să gândească, să privească un subiect din mai multe perspective, îi
oferă soluţii la problemele existenţiale cu care se confruntă la un moment dat.
De aceea, această stradă trebuie să fie intens circulată, animația și
entuziasmul ar trebui să fie cuvintele la ordine de zi. Cărțile clădesc o lume
atât de fascinantă, ce-şi face apariţia mai nou, pe un monitor sau în varianta
tradițională, pe foi imprimate, pentru a ieşi în lumea celor cu ochelari şi
creion, a celor pasionaţi de lectură, a cititorilor. Editura ALL face „plimbarea” mult mai plăcută, venind cu o ofertă
tentantă, cu niște secțiuni ale colecției, de vis: Clasic, Contemporan,
Bestseller, Crime sau Lista lui Alex. Ștefănescu.

Cărțile
păstrează încastrate în spatele coperţilor parfumuri din alte epoci, ale altor
oameni reali sau imaginari, cu istorii incredibile de viață. Ele sunt mărturii
ale altor vremuri îndepărtate în primul rând şi au un miros special, un iz al
oamenilor de altă dată şi îmi place să inspir profund ca şi cum aş avea
capacitatea să descopăr misterul ce se ascunde în interior. Ele m-au ajutat să
cuceresc alte tărâmuri şi să mă transpun în n ipostaze. Am rămas fidelă lecturii şi citesc şi în prezent cărţi
care îmi creează diverse stări, care mă fascinează. În această categorie, ar
intra o reeditare a romanului Oblomov de Ivan Aleksandrovici
Goncearov, care ne ajută să înțelegem „viața molcomă și degrabă mângâietoare a
simțurilor”, prin renunțare atât la slujbă cât și la lume, printr-o regăsire
nesperată a iubirii. „Sufletul s-a stins de două ori, iar trupul o singură
dată.” Minunat! 

Un alt roman pe care îl percep memorabil, este Shantaram
I și II, de Gregory David Roberts. De ce îl percep memorabil? Cred că are toate
ingredientele necesare pentru a te ține cu sufletul la gură: iubire
neîmpărtășită, contrastele Indiei, ieșire din zona de confort a personajului
principal, pentru a duce un război care nu îi aparține și fără să aibă un
deznodământ previzibil.

Din
lista lui Alex Ștefănescu, pe care
îl apreciez pentru recomandările pe care le face și care este una din secțiunile inedite
ale colecției de la Editura ALL, aș
fi tentată să citesc Consumatorul de
suflete, al lui Codin Maticiuc. 

sursa: arhiva personală

Tematica propusă, o răzvrătire împotriva „exploatării
vampirului de către americani”, cu un umor și o autoironie fină și o asimilare
a tuturor experiențelor de viață, pentru a le reda lumii nealterate și cu
amprenta proprie, este o chemare la lectură! Iar selecția făcută este o evadare
din contingent, din realitatea zbuciumată în care pierdem esența lucrurilor, fiind promovați tineri scriitori cu potențial.

sursa: Editura ALL

            Cărţile
noi din librării vor avea mereu un parfum diferit faţă de cele vechi. Cele noi
vor mirosi mai mult a clei, a hârtie proaspăt tăiată, coperţi nezvântate,
cerneală abia uscată, iar cele vechi ce stau uitate pe rafturi, vor avea un
parfum mai tare, mai copt amestecat cu praf şi cartoane uşor mucezite, un miros
de pânză pictată. Oricum ar fi, parfumul foilor îngălbenite de
timp sau folosinţă, al colţurilor rodate sau a celor noi ce miros a surpriză şi
a aventură, a proaspăt tipărit e un parfum subtil, abia perceptibil care îţi
intră în piele şi pe sub piele şi creează dependenţă. Afirm destul de
responsabil că, de când am învăţat să citesc, cărţile îmi sunt cei mai de
încredere prieteni. Deşi prieteni tăcuţi, aliniaţi disciplinat în rafturi sunt
cei care nu te vor dezamăgi niciodată. Te îndemn și pe tine să „călătorești” pe
Strada Ficțiunii! Nu vei regreta!

Articol scris în cadrul SuperBlog 2014!

Vă dedic!

sursa

Capitolul
11

Mi-am
verificat încă o dată lista cu necesarul bagajelor pentru călătoria mult
aşteptată. Geamantanul bine ticsit cu hainele şi nimicurile indispensabile unei
femei aştepta cuminte  lângă pat să fie
apucat de torţi şi dus spre una din acele destinaţii speciale. Ceasul părea că
a uitat să-şi numere minutele, iar momentul în care urma să plec se amâna
inexplicabil. Implacabilă, ca orice maximă a lui Murphy, e şi întâmplarea: când
ajung în pragul uşii pregătită să închid uşa, sună telefonul. Precipitată, dau
drumul geamantanului şi alerg spre telefonul fix care suna de zor, dar, ajunsă
în dreptul lui, nu mai sună. Vizibil iritată mă îndrept spre uşă, iar când
înşfac bagajul foarte determinată, îmi sună mobilul. Încerc să-l ignor şi încep
să cobor scările cu atenţie. Pe la jumătatea drumului, John vine ca o vijelie
cu telefonul în mână şi mă uşurează de greutate.

– De ce nu ai răspuns?
Veneam să te ajut!

– Îţi explic mai
târziu! Acum să mergem! Nu aş vrea să pierdem avionul!

– Avem timp suficient!
completează John.

Fără
să-mi mai ceară explicaţii a coborât şi am intrat în maşină, după ce am aliniat
bagajele în portbagaj. Eram atât de nerăbdătoare, iar emoţiile îmi creau o
stare de agitaţie continuă încât aveam furnicături pe tot corpul. Aşteptam o
deplasare de genul acesta de foarte mulţi ani, iar acum când visul devenea
realitate, mi se părea că nu mai ajung la destinaţie. Eram corespondent al unui
ziar cu un tiraj considerabil şi plecam în Portugalia, insula Madeira pentru un
reportaj despre cultura locală. De la început mi s-a părut o ocazie unică să
explorez şi alt colţ de lume, iar tema era mai mult decât provocatoare.
Bineînţeles că am profitat şi am întrebat dacă mă poate însoţi şi John. Şeful,
sarcastic şi impenetrabil mi-a răspuns:

– Dacă merge pe propria
cheltuială, nu am nimic împotrivă! Bineînţeles, nu trebuie să te perturbe de la
obiectivul pe care îl vizezi acolo. Apoi a adăugat un zâmbet maliţios la toată
perorația lui.

Am
ignorat răutatea gratuită, care face oricum parte din peisajul autohton şi am
punctat:

– Nici nu mă gândeam că
va veni pe cheltuiala ziarului! Deci poate merge cu mine!

Venise
şi ziua mult aşteptată şi după controlul riguros de la aeroport, ne-am îmbarcat
în avion. Deja mă gândeam  la diversitatea
pe care o voi întâlni acolo. Fascinaţia pentru destinaţii exotice am
avut-o dintotdeauna cred şi doar partea mercantilică m-a împiedicat să pun în
aplicare planurile de călătorii. Madeira este destinația perfectă atât pentru
cei care preferă vacanțele active, precum și pentru cei care doresc să-și
petreacă timpul liber practicând surfingul, scufundările, yachtingul, ciclismul
montan, alpinismul, turele montane, zborul cu parapanta sau deltaplanul. Eram
fascinată de această destinație de mult timp și aș fi optat pentru ea doar
pentru relaxare și odihnă, dar nu întotdeauna planul de acasă se potrivește cu
cel de la serviciu, de exemplu. Mă gândeam chiar că cei de la CND Turism – Vacanțe Speciale mi-au trimis pe mail o ofertă
tentantă dar, cerințele ce țin de serviciu m-au ținut departe de ea. Auzisem că
serviciile și hotelurile din Madeira satisfac toate exigențele. Visam la acest
răsfăț, deși programul era strict, riguros. Mai era și altceva pentru care Madeira
era cunoscută, adică clima blândă. Tot timpul anului sunt temperaturi moderate,
nici prea cald, nici prea frig. Din acest motiv, arhipelagul Madeira a fost supranumit
Insula Eternei Primăveri. Vara, așa cum era momentul ales de ziar, temperatura era
de 25 de grade. Țin minte că analizasem oferta atractivă, early booking, a
celor de la CND Turism – Vacanțe Speciale. Îmi doream un sejur de vis pe malul mării și
incursiuni pe insula fascinantă care mă chema, pentru a explora și partea
montană. Mă documentasem asiduu despre insulele paradisiace ce formau
arhipelagul și de abia așteptam să le vizitez: Madeira, evident, Azore și Canare,
aflate în apropiere. Toate formează regiunea Macaronesia. Plinius cel Bătrân
spunea despre zonă, că este abundentă în fructe și păsări de toate felurile. Biodiversitatea
menționată de Plinius a fost recunoscută, iar mai mult de un sfert din floră
este protejată de legislația europeană. Cândva, insula Madeira era acoperită în
întregime de o pădure de dafin, iar în prezent chiar dacă mai este doar 20 %
din ea, tot este cea mai mare de acest fel din lume. La fel cum a oprit cândva
Napoleon în drumul lui spre exil, așa am oprit și noi în Funchal, capitala
insulei, însă noi aveam alte obiective mai plăcute. Ne-am propus să îmbinăm plăcutul cu utilul, să petrecem o vacanță de vis.

 În sfârşit am ajuns pe
aeroport însoţită de John şi ne-au invadat încă de acolo nişte arome noi,
necunoscute, nedefinite, precum şi mulţimea pestriţă din jur. Unii se ofereau
să fie ghizi şi să te ajute, dar ochii lor alunecoşi şi atitudinea voit servilă
contraziceau bunele lor intenţii. Pe un carton în mişcare şi scris cu majuscule era numele meu. Ne-am îndreptat spre cel care ţinea cartonul şi am început
aventura. Am pornit spre centrul oraşului cu maşina spre hotelul la care eram cazaţi.
Ghidul nostru a început să ne dea indicaţii despre clădirile pe lângă care
goneam. Am reținut ceva despre un conac în stil britanic, cu o denumire exotică,
Jardins do Palheiro, aflat la 5 km. de centrul orașului, piața Mercado dos
Lavradores cu fructe, legume și pește, toate proaspete, palatul Sao Laurenco,
grădini botanice, lăcașe de cult, telegondolă, port, peisaje montane pitorești. Articolul
pentru care venisem, deja se contura, dar eu de-abia așteptam să petrec puțin
timp alături de John. O plimbare pe malul mării și o ședință spa erau incluse
în programul nostru din ziua următoare. 

Ne-am debarasat de bagaje și am făcut
un duș rapid, pentru că luasem hotărârea să explorăm împrejurimile. Eram
invadați de parfumuri noi din toate părțile, iar destinația atâtor navigatori
portughezi ne devenise dragă. Deja îmi planificasem să vorbesc cu câțiva localnici și aveam schema articolului în minte. Apoi, m-am detașat de balastul acelui articol și m-am relaxat. Priveliștea din telegondolă, de la înălțime,
peste orașul nou pentru noi, ne invita să admirăm oceanul și munții. Era o
urare de bun venit memorabilă! Ne bucuram să fim acolo! Voi ce ați fi făcut în locul nostru?

Cu siguranță ofertele celor de la CND Turism –
Vacanțe Speciale vor fi onorate data viitoare, pentru că sunt atât de multe
destinații exotice ce așteaptă să fie descoperite…

Articol scris în cadrul SuperBlog2014!