IF…

Lansez o leapşă pentru cine doreşte să intre în joc….

Dacă eram o lună,aş fi martie pentru că atunci renaşte natura
Dacă eram o zi a săptămânii,aş fi duminică pentru că e relaxare
Dacă eram o parte a zilei, as fi dimineaţa pentru că atunci începe din nou viaţa
Dacă eram un animal marin,aş fi un delfin jucăuş
Dacă eram o direcţie,aş fi înainte pentru că îmi plac provocările
Dacă eram o virtute,aş fi înţelepciunea ca să iau decizii bune
Dacă eram o personalitate istorică,aş fi Ştefan cel Mare mereu biruitor
Dacă eram o planetă,aş fi Pământ pentru că aici e viaţă
Dacă eram un lichid, aş fi apa care este esenţială..
Dacă eram o piatră, aş fi un diamant neşlefuit..
Dacă eram o pasăre, aş fi un pescăruş ce zboară liber spre zenit..
Dacă eram o plantă, aş fi o frezie parfumată
Dacă eram un tip de vreme, aş fi ploaia,curată şi care hrăneşte pământul.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi chitara,pentru că e în sufletul meu
Dacă eram o emoţie,aş fi dragostea adevărată…
Dacă eram un sunet, aş fi adierea vântului în zilele secetoase
Dacă eram un cântec, aş fi Andalucia – Johannes Linstead
Dacă eram un film, aş fi The Bucket List, ultimul care m-a impresionat…
Dacă eram un serial,aş fi Stargate-Atlantis…
Dacă eram o carte, aş fi Memoriile unei gheişe a lui Arthur Golden
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi maiorul Carter din serialul de mai sus
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi o salată din fructe autohtone cât şi exotice
Dacă eram un oraş, aş fi oraşul copilăriei mele pentru că amintirile lui m-au crescut mare.
Dacă eram un gust, aş fi sarea în bucate, iar mâncarea ar fi delicioasă
Dacă eram o aromă, aş fi aroma cafelei de dimineaţă..
Dacă eram o culoare, aş fi verde de la viaţă..
Dacă eram un material,aş fi mătasea diafană
Dacă eram un cuvânt, aş fi vis, inocenţă, joc, dor nu m-am hotărât..
Dacă eram o parte a corpului, aş fi capul de unde pornesc ideile
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi zâmbetul.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi sportul pentru că îl preferă majoritatea..
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi Pantera roz enigmatică şi distrată
Dacă eram o formă, aş fi cercul pentru că e rotund
Dacă eram un număr, aş fi 28 pentru că aproape întotdeauna iese la Loto..:))
Dacă eram o maşină, aş fi una de familist convins..
Dacă eram o haină, poate aş fi un tricou de bumbac comod şi moale.

Vara cu momentele ei unice

Bine v-am gasit dragi prieteni! Mi-a fost dor de voi dar mai dor mi-a fost de vară cu momentele ei unice! Pentru fanii blogului meu în mod special câteva instantanee din pelegrinările mele din această vară!
Am avut o perioada in care am preferat sa stau in aer liber fara laptop sau calculator, fara zapuseala din casa … Am facut o pauza binemeritata si mi-am amintit cat de mult indragesc aventura, spontaneitatea, refugiul in natura si momentele de relaxare profunda, cand cel de langa tine nu te sufoca ci te ajuta sa evadezi din cotidian si te indeamna sa fii tu insuti…

Am fost cateva zile la mare si apoi la munte… Dorul de nemarginirea marii s-a concretizat prin plimbari pe malul marii, bai de soare si in mare, participare la concerte si spectacole precum si momente de odihna in doi .
Dorul pentru linistea desavarsita a muntelui s-a concretizat prin drumetii si trasee noi pe cararile mai mult sau mai putin batatorite, explorarea naturii in locuri in care doar pasarile cerului isi fac de cap si vietatile mai periculoase. Acestea mi-au dat imboldul sa infrunt din nou jungla cotidiana si sa ma intorc cu forte noi si idei in fata calculatorului… Aerul proaspat de la munte m-a incarcat de optimism, la fel si briza marii, sunetul divin al valurilor…
Chiar aveam nevoie de relaxare, iar momentele petrecute m-au ajutat sa ma lupt cu demonii mei interiori. Sunt convinsa ca toti, la un moment dat suntem nevoiti sa alegem ce este mai bine pentru noi… Din pacate tot mai multi oameni aleg banii in detrimentul timpului liber si lupta cu morile de vant e dusa zilnic… La ce atunci acest zbucium patimas daca nu ne mai oprim din cand in cand sa mirosim florile , sa comunicam cu semenii, sa deschidem larg ochii si sufletul, pentru doar doua saptamani de concediu? E frustrant dar unii oameni chiar nu au incotro… Intrebarile sunt retorice si sunt doar pentru mine…
Momentan, pentru mine e mai bine sa citesc si sa scriu… Faptul ca vreau sa impartasesc din ideile, gandurile, experientele mele de viata nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni. Liberul arbitru face delimitarile pentru fiecare in parte foarte stricte, iar vara aceasta aleg sa fiu relaxata, degajata, eu insami mai mult ca oricand…
As putea spune multe, dar ” sinceritatea trairii ” semenilor din prejma mea e posibil sa ma deziluzioneze din nou…Vara aceasta aleg sa ma autoevaluez, sa ma intreb cine sunt acum, cine vroiam sa fiu, cine vreau sa fiu maine, cum pot face acest lucru palpabil, in ce directie evolueaza viata mea, ce schimbari se produc… Intrebari firesti pentru oricine as zice, chiar daca soarele arzator ne face sa ne topim la propriu… Gandurile, trairile, ideile sper sa nu se topeasca.

Multi dintre cunoscuti si prieteni vor spune ca am prea mult timp liber, ca nu am responsabilitati si de aceea am chef de scris pe bloguri si alte cele… De mult nu ma mai las influentata de vorbele unor oameni si nici de data aceasta nu voi face exceptie…Dar, pentru cei care gandesc asa, as avea un mesaj: prin natura firii mele sunt o persoana responsabila, iar daca vi se pare usor sa creati un blog si sa lansati si ceva idei, va rog sa incercati experienta si mai vorbim!

Una din melodiile mele preferate… Mereu a reusit sa ma relaxeze! Sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra!

Only Time
Who can say
where the road goes
where the day flows- only time
And who can say

if your love grows
as your heart chose- only time
Who can say
why your heart sighs

as your love flies- only time

And who can say
why your heart cries
when your love lies- only time
Who can say
when the roads meet

that love might bein your heart
And who can say
when the day sleeps

if the night keeps
all your heart
Night keeps all your heart
Who can say
if your love grows

as your heart chose- only time

And who can say

where the road goes
where the day flows- only time
Who knows – only time
Who knows – only time

Cenuşiul din vieţile noastre

M-am convins că nu trebuie sub nici o formă să acceptăm interesele meschine ale unor semeni ce se doresc binevoitori, trebuie să rămânem fideli idealurilor noastre, scalei noastre de valori pe care în timp ne-am impus-o.Ce bine ar fi dacă am simţi, am beneficia de empatie în momentele de maximă intensitate din viaţa noastră . Astfel trăirile noastre şi ale interlocutorului nostru ar fi autentice, pentru că cel de lângă noi nu ar mai avea curajul să ne mintă , să ne inducă în eroare că este altfel şi noi ne-am comporta în consecinţă. Am simţi exact ce clocoteşte în inima şi mintea lui şi acel fior cu siguranţă nu va putea să ne păcălească. Unii sunt actori mai buni în viaţa de toate zilele nu pentru că ar beneficia de mai multe calităţi ci pentru că sunt empatici sau se prefac a fi. Adică simt şi cred că ar putea reuşi cu puţin mai multă nesimţire, tupeu , ignoranţă, nimicnicie în final, să domine o conversaţie, să aibă funcţii mai multe, să ţipe mai cu spor , să fie mai bine vizaţi sau să stea în fruntea altora. Total greşit! Empatia ar trebui să ne ajute să fim oameni mai buni şi nu rebuturi de oameni. De multe ori, uităm că nimeni nu este vinovat de felul cum gândim despre el. Părerile noastre pot fi false, astfel e de preferat să ne controlăm permanent mintea. Am evitat pe cât posibil să jignesc cu bună ştiinţă sau să pozez în omul omniprezent şi omnipotent, am vrut să găsesc şi caut în continuare un echilibru în tot, dar vorba actorului Bendeac, cei de felul acesta, sub denumirea absolut originală „cocalari” ne sufocă tot mai des existenţa prin orice mijloc( a se citi – Scrisoare deschisă cocalarului român a lui Mihai Bendeac) . Nu ar trebui să exagerăm în nici o privinţă, dar unii parcă sunt porniţi să stârnească în noi sentimente nedemne prin refulările lor zilnice . De aceea este tot mai greu să manifeşti toleranţă şi bunăvoinţă faţă de cei care au un comportament reprobabil, deşi în subsidiar ştim că acest lucru este distructiv în primul rând pentru noi.
Dar cine poate spune că deţine adevărul absolut sau poate face dreptate într-o lume imperfectă?Suntem creaturi ale obişnuinţelor, subconştientul fiind uluitor de puternic, gândurile şi acţiunile noastre impregnându-se în el şi devenind automatisme, iar rutina din care foarte rar putem evada e o constantă a vieţii noastre. Prin extensie ne comportăm cum am învăţat să o facem, cum am înţeles ulterior şi cum credem că e mai bine. Unii uită însă că acest lucru nu e atât de uşor, iar lupta cu tine însuţi e cea mai grea şi trebuie dusă zilnic.
Zilnic ne coborâm în interiorul nostru pentru a ne regăsi, zilnic alegem şi trebuie să alegem bine, zilnic ne luptăm cu slăbiciunile şi dilemele noastre, dar faptul că ducem ziua la sfârşit ne transformă în mici zei! Dacă şi conştiinţa noastră are linişte, am mai câştigat o bătălie! Vorba unui personaj celebru al lui Dostoievski :
Cine are conştiinţă să sufere!