Sub impulsul unor articole citite de curând doresc să vă împărtăşesc informaţii despre un film ce l-am vizionat de curând şi care se potriveşte pentru o definiţie a libertăţii. Fiecare percepe diferit noţiunea şi personajul principal al filmului procedează la fel.
Into the wild este un film realizat sub coordonarea actorului Sean Penn care încearcă şi ipostaza de regizor, firul epic începând în 1992 unde Chris McCandless -protagonistul- este un absolvent de colegiu ce promite. La puţin timp după absolvire, măcinat de căutări şi întrebări existenţiale, acesta ia hotărârea ca toate economiile lui să le dea de pomană, îşi arde toate actele de identitate şi banii, scapă într-un cuvânt de toate posesiile materiale şi începe să facă drumeţii de-a lungul Americii, destinaţia finală fiind Alaska. Influenţat de eroii săi, autorii Thoreau şi Jack London şi citând pasaje din ei la tot pasul, este hotărât să evadeze dintr-o societate în care nu se regăsea, ahtiată după aparenţe -părinţii săi fiind exemplul cel mai grăitor în acest sens- şi să răspundă chemării naturii. Merge dintr-un oraş în altul cu rucsacul în spate, pândeşte trenuri de marfă pentru a scurta drumul , campează alături de hippie mai învârstă, lucrează cu devotare la un fermier pentru a-şi cumpăra proviziile necesare şi se împrieteneşte cu un văduv singuratic care doreşte să-l înfiieze. Simte libertatea absolută, fără constrângerile societăţii, dar între timp părinţii lui nu ştiu unde se află şi sunt foarte îngrijoraţi. Relaţia lor cu Chris era deja tensionată, iar dispariţia lui îi devastează. Sora lui Chris, Carine (Jane Malone) narează de-a lungul filmului reflecţiile ei pe marginea absenţei lui Chris şi influenţa pe care această absenţă o are asupra familiei. Chris reuşeşte să ajungă în cele din urmă în Alaska şi descoperă un autobuz abandonat. Aici supravieţuieşte câteva luni, dar proviziile de hrană se epuizează şi astfel, deşi în sălbăticie se simte prizonier pentru că este în incapacitate de a traversa râul (care se umflase în urma dezgheţului de primăvară) pentru a ajunge la civilizaţie implicit la hrană. Încercând să găsească plante comestibile mănâncă ceva otrăvitor, ceea ce va duce la finalul tragic al filmului. Ce impresionează în afară de faptul că a fost inspirat din fapte reale, este tăria cu care acest persoaj a rupt toate „lanţurile” pe care societatea le impune şi dorinţa lui de a se căuta pe sine, de a-şi căuta identitatea reală.
Filmul începe oarecum cu sfârşitul când Chris ajunge la autobuz şi se întoarce cronologic la momentul absolvirii pentru a urmări resorturile ce l-au determinat pe protagonist să ia hotărârea de a pleca. Tensiunea creşte tot mai mult cu apropierea scopului final al călătoriei, Alaska, Meka lui. Chris, în scurta dar fascinanta lui viaţă, accede la libertatea deplină şi la fericirea supremă dar, ajunge la concluzia că dacă fericirea nu este împărtăşită, o trăieşti în singurătate, nu mai are valoare. Păcat că a trebuit să plătească cu viaţa pentru a ajunge la asemenea concluzie. Eu am fost puţin dezamăgită de final, pentru că am văzut în călătoria lui ceva iniţiatic şi care va servi drept model ulterior,dar după ce am trecut peste,am înţeles că destinul implacabil a fost cel care l-a învins în acest caz. Zic că merită explorat totuşi un aşa film!
Cati dintre noi ar avea curaj sa-si schimbe radical viata si sa-si asume libertatea deplina? Suntem prizonierii propriilor noastre iluzii si comparatii cu cei de langa…asta se face, asta nu se face!!
Eroul nostru ar fi gasit pe cineva care sa-l insoteasca pentru ca fericirea lui sa fie impartasita? Nu, categoric! Sa il inteleaga da, dar nu sa fie acolo cu el!
M-ai făcut curioasă…:) O să-ncerc să-l descarc. Mulţumesc pentru recomandare.
Sasha, a fost alegerea lui si cred ca fiecare al un moment dat trebuie sa ne descoperim identitatea chiar daca nu in salbaticie!
Delf, merita incercat! Vizionare placuta!Cred ca va fi pe placul tau! :)))
Ce frumos..si pe mine m-ai facut curioasa, tre sa-l iau 🙂
Anne, iti doresc sa nu fii dezamagita! E un film cu incarcatura psihologica si cu citate filozofice la tot pasul! Vizionare placuta!
Sasha, cred ca drumul pe care l-a facut trebuia sa-l parcurga singur! Era vorba de calirea si initierea lui, desi finalul e tragic.
Citind descrierea ta, si eu am devenit curios asupra filmului. Im place mult concluzia ta, care este si foarte adevarata: "..dacă fericirea nu este împărtăşită, … nu mai are valoare."
Ioan, bine ai venit si te sfatuiesc sa vezi filmul! Sunt convinsa ca altii vor vedea alte aspecte din film interesante si zic ca ar fi oportun sa discutam dupa ce il vad mai multi! Ce spuneti?