A venit ploaia,
cu mii de fulgere lovind
haotic în zările îndepărtate.
Vino la mine,
Stinge lumina şi du-mă în ploaia de afară…
Nu mai vreau să privesc căderea ploii
dincolo de fereastra aburită
Acum nu e timp de cuvinte,
vreau să alergăm pe străzi
Desculţi, fără umbrele,
Să dansăm în parcuri uscate de secetă,
Să simţim sub talpa noastră fiecare rădăcină
cum dansează odată cu noi,
Să ascultăm simfonia infinitelor picături
ce mor lovite de frunzele copacilor,
Să mă săruţi atunci când ploaia ne loveşte mai tare,
Să mă îmbrăţişezi atunci când tunetele mă înfioară
Împreună să strigăm iubirea
Fără ca nimeni să audă acel „Te Iubesc”
Pe care ploaia îl va topi în picăturile sale.
(autor necunoscut)
Vă dedic această melodie !
param>
Anterior
Următor