De început de primăvară


A iubi viaţa aşa cum e, cred că este cel mai profund adevăr şi cea mai infailibilă armă împotriva vicisitudinilor de orice fel. Nimeni nu poate afirma că deţine secretul vieţii sau este perfect, deşi la un moment dat avem această iluzie. Realitatea banală de toate zilele, repetiţia posacă a vechilor obiceiuri, uneori mai agreabile, alterori pline de interes sau chiar de spleen fac ca viaţa noastră să se deruleze ca pe un ecran imens… Cine ne face trecerea mai suportabilă? Poate iubirea, dragostea şi un pic şi spiritul ? Ce înseamnă de fapt spirit, spiritualitate am fost întrebată în cadrul unei ore de dirigenţie ? Greu de dat un răspuns accesibil şi valabil în acelaşi timp… Unii ar spune că e conştiinţa, alţii că e gândirea, mintea, raţiunea. Alţii ar afirma că e imaginaţia, fantezia, alţii l-ar identifica cu divinitatea sau ar spune că e factorul ideal al existenţei. Spiritualiatea ar urmări şi specificul culturii unui popor. Voi ce părere aveţi?

Lasă un răspuns