foto : tablouridevis
„Îmi atarna la fereastra
Iarba cerului, albastra,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rand,
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetelor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste, I
mi aduc aminte, poate,
Ca facui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez:
Si semnez:
Tudor Arghezi „
În final o dedicatie muzicala! :)))
|
|
Superb tablou..binele si raul fac echilibristica ..incertitudini si in poezia lu Arghezi..dar nunta de flori trebuie sa fie o certitudine 😉
Fly, si mie mi-a placut mult tabloul de aceea l-am si ales… la fel e si cu poezia…
Nunta de flori e o certitudine fara urma de tagada! 🙂 Trebuie doar sa ne uitam la florile din jurul nostru…
Toate cele bune! 🙂