După ce am citit despre dimineţile lui Tetris şi ale lui Acuarele, Rontz cu evantaiul ei minunat  m-a invitat să vorbesc şi despre ale mele. Voi încerca deci…:)))

Dimineţile mele sunt fie calme, fie agitate în funcţie de programul zilei. Dacă ordinea de zi prevede obiective prea numeroase încerc să mă concentrez asupra celor esenţiale şi să plec cu zâmbetul pe buze la serviciu. A devenit deja o rutină trezitul devreme, deşi nu sunt fană, pentru că somnul de dimineaţă e aşa de dulceeeee, iar după toaleta de dimineaţă, merg după aroma îmbietoare de cafea ce mă aşteaptă într-o cană verde, preferata mea, în bucătărie. De-abia apoi pot fi lucidă şi purta discuţii. Micul dejun mi-l prepar destul de repede pentru a nu întârzia la program şi apoi fac o mică revizuire a obiectivelor propuse. Mă îmbrac şi ies pe uşă în pas vioi. Prefer categoric dimineţile de weekend când mai lenevesc în pat şi când prepar eu cafeaua… 

Îmi place să o savurez în balcon sau în faţa calculatorului citind blogurile preferate şi apoi fac planuri în ce priveşte meniul gastronomic şi curăţenia, sau în zilele norocoase evadări din cotidian. Îmi plac dimineţile de concediu, când totul e spontan, respiră voioşie şi pot face planuri după plac. E o perioadă plăcută din zi, când răcoarea te înviorează, când te aşteaptă cafeaua plină de arome şi promisiuni, când eşti alintat ca să nu fii morocănos, când apa ţi se pare prea rece şi udă, când vecinii trântesc pe diferite tonalităţi uşile pentru a-ţi dovedi că sunt mai harnici ca tine, când auzi ciripit de păsări şi soarele îţi bate în fereastră chemându-te să păşeşti în lumina lui. Atât am avut de spus…Vă doresc dimineţi însorite, senine, vesele, cu iubire şi pline de promisiuni! Dimineţile voastre cum sunt?

Vă dedic nişte muzici pe temă şi ceva artă cu cafea… O saptămână minunată! 🙂