Cărţi dragi mie

Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.” – Charles William Eliot.
La sfârşit de an am descoperit o frumoasă provocare pe un blog interesant pe care îl citesc cu drag, aceea de a menţiona un scriitor care ne face mereu să revenim la el, prin ideile lansate sau care ne-a ajutat să descoperim faţete complexe ale vieţii. Nu voi scrie despre ultimele cărţi citite, ci despre cele care la un moment dat mi-au influenţat devenirea. Sunt multe cărţi la care revin cu drag, pentru că m-au provocat cu idei originale, m-au influenţat şi m-au ajutat să cresc, de aceea şi alegerea unei singure cărţi şi a unui singur scriitor e dificilă. Una dintre parabolele moderne, după Micul prinţ a lui Antoine de Saint-Exupery, care m-a influentat iremediabil, este Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach, iar citatul preferat din carte este cel care stă pe pagina de început a blogului personal: „A îndrăzni să cunoşti, sau a îndrăzni să te cunoşti înseamnă în primul rând a-ţi permite libertatea de a accepta un gând nou, de a accepta că imposibilul de ieri poate deveni posibil, acesta fiind de fapt şi adevăratul sens al evoluţiei – libertatea de a te depăşi în fiecare clipă.” Apoi Ambasadorii lui Henry James cu idei pline de miez prin care Lambert Strether, personajul principal, ajunge la momentul lucidităţii supreme, la momentul adevărului şi al curajului eroic de a-l rosti: ” …viaţa ne este dată spre a ne bucura de ea şi spre a o împodobi, nu trebuie irosită, ci dimpotrivă trăită integral şi cu fervoare, fără amânări şi fără oprelişti bigote.” O altă idee pe care am reţinut-o din acest roman este că adevărata fericire se realizează în actul dăruirii, în capacitatea de a te sacrifica. Ulise a lui James Joyce m-a impresionat prin analizarea profunzimii umane, prin fluxul conştiinţei. Doamna Dalloway, Anii, Valurile semnate Virginia Woolf urmăresc realitatea care se schimbă cu fiecare percepţie nouă. După ce am citit Lupul de stepă şi Narcis şi Gură de Aur ale lui Herman Hesse, am descoperit Siddhartha, pe care Henry Miller îl considera „un medicament mai eficient chiar decât Noul Testament”. Ideile obsedante pe care le-am reţinut din carte sunt: „Sufletul tău este lumea întreagă” şi „A căuta înseamnă să ai un ţel. A găsi înseamnă să fii liber, să rămâi deschis, să nu ai nici un ţel.” Cărţile lui D.H.Lawrence sunt magistrale, cititorul întâlnind o inteligenţă vie, pătrunzătoare şi căutările existenţiale ale unor protagonişti surprinşi într-o metamorfoză continuă în încercările lor de a-şi depăşi condiţia şi de a ieşi din impas. Nu degeaba D.H. Lawrence a fost numit părintele tinerilor furioşi. Aş menţiona Curcubeul dintre romanele sale pentru că încearcă să postuleze acea „conştiinţă a sângelui” care se face resimţită la nivelul întregii fiinţe printr-o armonie şi conştiinţă complexe. Iubirea lawrenţiană este atracţia imperioasă pentru fiinţa celuilalt în vederea consolidării sinelui propriu, un fel de ” Te iubesc spre a putea rămâne eu însumi.” O altă idee întâlnită în romanele sale este că „Dragostea este fericirea lumii.” Alte idei: intimitatea dintre doi parteneri este greu accesibilă, presupune o conviețuire îndelungată, o descoperire şi o explorare treptată, rezolvarea unor conflicte dintre două voinţe şi două temperamente distincte ce par la prima vedere incompatibile şi ireconciliabile. „Starea de curcubeu” urmăreşte armonia şi plenitudinea fiinţei, reîntemeierea sinelui şi redarea lui vieţii, inclusiv celei sociale. O altă idee esenţială, care m-a marcat este: „Curcubeul nu recomandă recursul la sex drept soluţie pentru problemele omului modern.” Cărţile lui Jane Austen m-au învăţat despre viaţa interioară a femeilor şi despre analiza psihologică. Menţionez doar câteva dintre ele, arhicunoscute: Raţiune şi simţire, Mândrie şi prejudecată, Mansfield Park, Emma, Persuasiune etc. O piesă importantă în feminism este şi Jane Eyre a lui Charlotte Bronte, care urmăreşte complexitatea condiţiei umane, insistând pe maturizarea unei femei sărace şi orfane care reuşeste să ajungă la o ţinută morală înaltă şi aspiră la o viaţă împlinită. Mai nou am descoperit cărţile lui Eckhart Tolle Puterea prezentului şi Liniştea vorbeşte care abundă în idei simple cu caracter de maxime. Ce am reţinut din ele: ne pierdem în detalii minore şi ne epuizăm atât fizic cât şi mental pentru a rezolva dileme ce par insurmontabile, ne credem matusalemici şi chiar nemuritori şi uităm esenţialul.
Mai sunt multe alte cărţi, dar mă voi opri aici, pentru că risc să fiu prea serioasă la sfârşit de an…:)))
Rontziki

Am regăsit în lista ta multe din preferatele mele, iar pe celelalte le-am trecut pe lista mea de citit 🙂
Micul Prinţ şi Pescăruşul Jonathan Livingstone sunt de departe în vârf 😀

Liliana

Draga Rontz,
ma bucur ca ai regasit in lista mea si carti preferate de tine! Si eu gasesc mereu carti cu recenzii minunate pe blogul tau, iar lista de citit creste considerabil! Timpul insa e potrivnic! Zilele ce vor urma revelionului sper sa fie mai libere si ma voi dedica lecturii. I can't wait! 🙂
Îmbratisari si ganduri senine la sfarsit de an!:)

Lasă un răspuns